Cel de-al doilea mandat de preşedinte al SUA se încheie anul acesta pentru Barack Obama şi, de bună seamă, se va discuta mult despre bilanţul său, deşi “componenta economică”, precumpănitoare în astfel de demersuri, îl avantajează nespus. Barack Obama a decis la începutul anului 2016, fiindcă timpul presează, să treacă la ofensivă în privinţa instituirii unor restricţii în privinţa accesului la armele de foc, într-un moment în care opoziţia din Congres – controlată de republicani – nu se arată deloc dispusă la concesii. Dimpotrivă. Într-o alocuţiune emoţionantă, în faţa unei audienţe compuse din familiile care şi-au pierdut din membri sau apropiaţi, sau aceştia au devenit handicapaţi din cauza armelor de foc – urgenţă naţională –, Barack Obama nu şi-a putut reprima lacrimile din ochi, care i-au inundat obrajii, atunci când a evocat moartea unor copii la şcoala Sandy Hook din Newtown (Connecticut) în ianuarie 2013. Preşedintele american a menţionat “urgenţa absolută, scuzele constante pentru inacţiune”, concluzionând: “Am creat un sistem în care persoane periculoase sunt autorizate a se juca cu diferite reglementări. Sunt convins că putem găsi mijloace de reducere a violenţelor cu armele de foc, respectând al II-lea amendament al Constituţiei“. Decretele (ordonanţele executive) aşteptate ca răspuns la omuciderile care însângerează sistematic ţara întrunesc în opinia preşedintelui Barack Obama o majoritate forte a opiniei publice americane. În principal referirile vizează verificarea sistematizată a antecedentelor cumpărătorilor pentru vânzările pe internet, sens în care furnizorii vor deţine licenţe obligatorii practicării acestor controale; interdicţia deplină a procurării de arme a persoanelor care suferă de tulburări mentale. Ansamblul măsurilor restrictive avute în vedere mai cuprinde: ranforsarea serviciilor federale de luptă contra vânzării clandestine de arme, suprimarea dispoziţiilor care permit cumpărarea de arme de asalt fără verificarea cumpărătorilor ş.a.m.d.. Recursul la prerogativele executive prezidenţiale în domeniul armelor de foc nu este o noutate, şi Barack Obama a uzat deja, după cele petrecute la şcoala Sandy Hook din Newtown, Connecticut, la aşa ceva. Luni, 4 ianuarie a.c., preşedintele a devoalat oficial măsurile avute în vedere, de această dată, insistând emoţional pe faptul că de fiecare dată, când i se aduc la cunoştinţă astfel de evenimente devine nervos şi realizează că n-a făcut tot ceea ce trebuia. Deşi în 2013, după atacul soldat cu pierderea vieţii a 20 de copii şi 6 adulţi, fără a se socoti trăgătorii, Congresul a dezbătut un set de măsuri decisive, finalmente respinse prin defecţiunea senatorilor… democraţi. Decretele prezidenţiale sunt susceptibile a deveni ţintele guerilei juridice: măsuri anunţate în noiembrie 2014 de Barack Obama au fost blocate în februarie anul următor de un judecător federal şi apoi în luna mai de o curte de apel federală. National Rifle Association, principal lobbyist al armelor, şi statele conduse de guvernatori republicani sunt dispuse a lansa în bătălie, în numele celui de-al II-lea Amendament la Constituţia americană, care garantează că toţi cetăţenii au dreptul de a deţine arme. În cazul unei alternanţe la Casa Albă, după alegerile prezidenţiale din 8 noiembrie a.c., Barack Obama se poate aştepta ca succesorul său să anuleze printr-un alt decret toate măsurile preconizate acum. O interdicţie cunoscută sub numele de amendamentul Dickey, datând din 1996, aparţinând republicanilor din statul Arkansas, interzice instituţiilor publice cercetarea violenţelor prin armele de foc şi a consecinţelor pentru societatea americană. Statisticile vorbesc de 30.000 de morţi cu armele de foc în fiecare an, şi de 20.000 de minori ucişi cu arme de foc în ultimii 10 ani. Barack Obama încearcă un demers raţional şi crede în izbânda sa. Lacrimile sale, de acum câteva zile, erau chiar autentice, adică deplin umane, dar şi un semn al… neputinţelor sale. Şi este vorba totuşi de cel mai puternic om al planetei.