Un an – 2014 – destul de dens pentru cancelarul german, Angela Merkel, realeasă recent, pentru a opta oară consecutiv, lidera partidului (CDU), după ce în septembrie anul trecut redobândise al treilea mandat succesiv de cancelar al Germaniei. Recunoaşterea anvergurii sale politice o face inclusiv cotidianul britanic „The Times”, care în numărul din 26 decembrie o declară personalitatea anului 2014, la capătul unui an marcat de cea mai periculoasă criză geopolitică între Vest şi Est de la sfârşitul „războiului rece”. Cotidianul britanic îi recunoaşte cancelarului german contribuţia la „menţinerea stabilităţii în Europa”, în contextul negocierilor tensionate între Occident şi preşedintele rus, Vladimir Putin, după aderarea, contestată, a Crimeei la Federaţia Rusă. Considerând-o „o personalitate influentă indispensabilă lumii”, cotidianul „The Times” nu omite, totuşi, să reamintească faptul că, ironie a istoriei, Angela Merkel urmează lui Vladimir Putin, care a obţinut anul trecut acelaşi titlu. Văzută în continuare ca principalul interlocutor european al preşedintelui rus, Vladimir Putin, Angela Merkel insistă pe căutarea unui dialog cu Moscova pe criza ucraineană, după ce Rusia a plonjat într-o criză financiară periculoasă, stăruind asupra „cooperării europene în materie de securitate cu Rusia, nu contra Rusiei”. În acelaşi timp, pledând pentru o Ucraină suverană, liderul conservator de la Berlin n-a făcut concesii până acum, la nivel declarativ, considerând sancţiunile contra Rusiei „inevitabile”, deşi resimte presiunea marilor companii germane, perturbate în activitatea lor de embargoul reciproc instituit de UE, dar şi de Federaţia Rusă. La începutul lunii decembrie, 60 de pesonalităţi, printre care foştii cancelari Gerhard Schroder şi Helmut Schmidt au semnat o scrisoare adresată guvernului şi parlamentului prin care cereau mai multă supleţe în relaţile cu Moscova. Dar, tot vineri, 26 decembrie, liderul de la Kremlin a anunţat „noua doctrină strategică” a ţării sale, prin care sunt definiţi… duşmanii Rusiei, împotriva cărora pot fi utilizate rachete convenţionale de precizie, precum şi măsuri de disuasiune non-nucleară. De fapt, astfel de măsuri ar putea fi luate împotriva teritoriilor vecine Rusiei pe care se află forţe militare străine. Şi, privind harta, se poate constata că cinci ţări occidentale sau apropiate Occidentului au frontieră comună cu Rusia, şi unele dintre ele „forţe străine” pe teritoriul lor: Norvegia, Polonia, Estonia, Lituania şi, bineînţeles, Ucraina. România găzduieşte un scut antirachetă. Exceptând Ucraina, toate ţările enumerate sunt membre NATO. Se spune că Vladimir Putin a răspuns astfel votului din Rada de la Kiev, unde, cu o largă majoritate, s-a decis suspendarea statutului de ţară non-aliniată, statut decis în 2010 de fostul preşedinte Viktor Ianukovici. Un pas spre aderarea Ucrainei la NATO. Nu puţini analişti văd în demersul belicos al Moscovei un simplu avertisment dat Occidentului de a nu accepta Ucraina ca membru NATO. Sunt şi analişti care văd în ameninţarea Rusiei ceva care nu le este străin. Chiar dacă escalada naţionalistă se doreşte o deturnare a atenţiei de la enormele dificultăţi economice ale Rusiei, Angela Merkel are suficiente motive de îngrijorare, ştiind că vocea ei chiar contează la nivelul Uniunii Europene. Mai exact, când eşti personalitatea politică a anului şi te numeşti Angela Merkel, definită prin cumpătare şi supleţe în gândire, inclusiv sagacitate, dai mai mult decât ora exactă a continentului, dai şi semnalul de încredere.
