Argentinianul spune că Universitatea are şanse egale cu Steaua în meciul de joi, ultimul pe „Ion Oblemenco”
– Pablo, după un parcurs foarte bun, meciul cu Steaua e ca o finală, un moment al confirmării depline?
– Suntem fericiţi că am scos echipa din subsol şi că am rămas neînvinşi atâtea etape. Meciul cu Steaua va fi ca o finală numai dacă pierdem, dacă îl câştigăm mai avem şi alte jocuri până la trofeu. Meciul cu Steaua e mai important decât cel cu CFR, din ultima etapă, doar pentru că este cel care urmează, altfel, nu fac diferenţă. Mai special este meciul cu Steaua pentru că este ultimul înainte ca stadionul nostru să fie demolat.
– Te-ai gândit să-ţi iei şi tu un „suvenir”, o amintire de pe „Ion Oblemenco” înainte de demolare?
– Chiar m-am gândit să iau şi eu ceva de pe acest stadion, ca să-mi amintească de el şi de acest meci memorabil. Mi-ar plăcea să iau o poartă, poate chiar cea la care am dat golurile decisive cu Botoşaniul şi ASA, dar nu am cum să o duc în Argentina.
– Revenind la Steaua, ce şanse crezi că aveţi să o eliminaţi?
– Steaua are o echipă foarte bună, domină fotbalul românesc de vreo 3 ani, dar eu cred că şansele sunt egale, pentru că intrăm pe teren la egalitate de scor şi de jucători. Uit de orice favorită când intru pe teren şi vreau să câştig, o să le fie destul de greu steliştilor aici, fiindcă vom avea parte şi de o susţinere deosebită din partea fanilor.
– E greu de blocat Sânmărtean?
– Nu ne facem un scop în sine să-l blocăm pe Sânmărtean, dar evident că ne propunem să nu facă pe teren ce vrea. Sânmărtean este un fotbalist deosebit, de mare valoare. Mi-aş dori să vină la Craiova, nu se ştie niciodată, mi-ar plăcea să jucăm împreună.
– Ai jucat pentru Steaua, ce reprezintă pentru tine această echipă, mai ales că atunci când ai venit la Craiova ai spus că nu ai de gând să înjuri Steaua dacă îţi vor cere fanii?
– Nu numai Steaua, ci orice echipă, nu este un gest frumos să înjuri tu, ca jucător. Steaua reprezintă un trecut frumos, în timp ce Universitatea Craiova înseamnă prezent frumos, care sper să continue cât mai mult. Am semnat doar până în vară, dar poate voi continua aici. Îmi plac oraşul, echipa, antrenorii, iar oltenii seamănă mult cu argentinienii, modul cum trăiesc meciurile şi viaţa în general.
– Ai ajuns destul de repede căpitan de echipă al Craiovei, te aşteptai?
– Este o mare onoare pentru mine să port banderola de căpitan la un club atât de mare şi cu o asemenea istorie în spate. De aceea sunt implicat sută la sută în tot ce fac, fiindcă mă simt onorat şi responsabil în acelaşi timp.
