Bogdan Vrăjitoarea a fost odată fotbalist. Dacă poate fi ceva reţinut din acea perioadă, întinsă pen vreo 14 ani, este că s-a plimbat, aidoma unui globe-trotter, pe la vreo 14 echipe, din toate zonele folclorice ale ţării, la Craiova figurând în lot, de pildă, în două rânduri (1995-1997 şi 2001-2002), ca şi la Rocar Bucureşti (1997-1998, respective 1999-2001). Fără a rupe gura târgului pe undeva. Deloc statornic ca jucător, ceea ce, până la urmă, nu e nici o calitate, nici un defect, a devenit antrenor, la 15 ianuarie a.c. semnând un contract cu Asociaţia sportivă Podari – divizionară C – cu un salariu brut lunar de 850 lei şi 450 lei indemnizaţie lunară de efort, înregistrat la FRF sub nr.112/17 ianuarie 2014. Contractul se întindea pe perioada 16 ianuarie a.c.-30 iunie 2016. Cum rezultatele echipei, pe mandatul lui Bogdan Vrăjitoarea, au compromise obiectivul plasării pe un loc (1-6) care să permită accederea în play-off, cum se convenise, la 14 mai a.c. conducerea asociaţiei menţionate i-a comunicat rezilierea contractului de muncă. Aserţiunea veche, de netăgăduit în breasla antrenorilor, conform căreia „eşti tot atât de bun pe cât sunt rezultatele echipei”, i s-a aplicat şi lui. Nu era nici primul, nici ultimul antrenor demis din cauza rezultatelor. Fireşte, nu e deloc agreabil pentru un antrenor tânăr, poate ambiţios, la început de drum cu o divizionară C, să fie basculat din funcţie, chiar dacă meseria în sine e ingrată. Contează într-un eventual CV, când ai şansa unei alte oferte. Dar la fel de mult contează şi alte calităţi, opinăm noi, ca, de pildă, caracterul. Trăsătură rară în zilele noastre şi nu doar în fotbal. Demiterea, cum spuneam, din funcţia de antrenor, pentru execrabile rezultate, s-a făcut prin raportarea la Regulamentul privind statutul antrenorului (art.26, al.3), cu consecinţa nici unei obligaţii financiare a asociaţiei faţă de antrenor. Sfătuit, Bogdan Vrăjitoarea s-a adresat ulterior, în vederea recuperării unor drepturi financiare aferente lunilor martie-iunie a.c., dar şi a ratelor contractuale pentru perioada 1 iulie 2014-30 iunie 2016, Camerei Naţionale pentru Soluţionarea Litigiilor din cadrul FRF. Unde a şi câştigat drepturile revendicate pentru lunile martie-iunie a.c., pe care le-a şi primit. Camera Naţională pentru Soluţionarea Litigiilor a concluzionat în Hotărârea nr.232 din 29 iulie a.c. că decizia prin care a fost demis este regulamentară, dar desdăunarea pentru perioada 1 iulie 2014-30 iunie 2016 s-ar fi cuvenit numai într-o situaţie abuzivă din partea Asociaţiei sportive Podari. Ceea ce nu s-a întâmplat, despărţirea fiind amiabilă. În discuţie erau circa 8.000 de euro. Să mai menţionăm că Hotărârea nr.232 din 29 iulie era cu recurs în termen de cinci zile. Povestea părea încheiată şi din punct de vedere al legislaţiei sportive în vigoare chiar este. Numai că printr-o somaţie datată 30 octombrie a.c., Bogdan Vrăjitoarea solicită Asociaţiei sportive Podari suma de 8.000 de euro, cu dobânda aferentă. Toată povestea, până la urmă, este un diferend ca atâtea altele, rezolvat de organismul abilitat. O discuţie pe această chestiune se justifică doar pe latura ei etică. Că fotbalul mic cochetează cu trivialitatea, nu cu etica, este un adevăr. Când vrei să faci valuri şi e apa mică nu prea reuşeşti. Aşa cum, ca atacant, pe vremea când juca fotbal, Bogdan Vrăjitoarea nu putea înscrie în poarta adversă, în absenţa unor pase sau centrări utilizabile. Când vrei bani pentru care n-ai trudit, n-ai depus nici o sudoare, nu te numeşti antrenor, ci altcumva. Eventual … ţepar. Şi de regulă, în ultima vreme, viaţa e tot mai grea şi pentru aceştia.
