Preşedintele TVR se află de câteva zile într-o gâlceavă publică, nu se înţelege clar cu cine, excluzându-l pe Corneliu Calotă, purtătorul de cuvânt al Guvernului, membru în Consiliul de Administraţie al televiziunii publice anterior dobândirii „calităţii menţionate”, care şi conduce grupul de 7 reprezentanţi, din 11, desemnaţi de social-democraţi şi aliaţii lor. Cu o majoritate ostilă în CA, dar susţinut încă declarativ, în Parlament, de PSD&Co, Stelian Tănase, numit de liberali pe vremea USL, este obligat la maximă supleţe decizională şi uneori la un şpagat dureros. Nu este apt nici pentru una, nici pentru alta. Oricum, statutul său de preşedinte al TVR nu este de invidiat. În primul rând „nu vine din televiziune”, aşa cum se întâmplă, de pildă, cu Corneliu Calotă, chiar dacă a avut o emisiune longevivă la Realitatea TV, destul de searbădă, şi nici nu probează destoinice virtuţi de manager, cum presupune funcţia încredinţată pe un algoritm politic. Misiunea sa e ingrată, date fiind şi vulnerabilităţile de natură economică. TVR are datorii istorice de 800 de milioane de lei, din care mai mult de jumătate la bugetul de stat. „Să promovăm o reformă treptată”, afirmă Stelian Tănase, fost membru al Comisiei prezidenţiale de redactare a „Raportului Final” privind analiza dictaturii comuniste în România. Fireşte, nimeni nu deplânge starea financiară precară a TVR şi rămâne de văzut cum îşi va asuma această pierdere bugetul de stat. Mult mai interesant pentru spaţiul public ar fi de aflat cum s-a ajuns aici. Scriitorul Stelian Tănase se autoportretizează astfel într-un interviu pentru Gandul.info: „Vin din zona boemă, din zona literară, din zona universităţii (n.r. – Piaţa universităţii – chestiune neclarificată până la capăt). Sunt un intelectual care până acum am făcut proba independenţei mele şi nici acum n-a reuşit nimeni să-mi determine un alt comportament decât acela pe care doresc să-l am”. Convins că va fi demis „după campanie”, pentru că n-a acceptat anumite lucruri, „pentru că nu m-am cocoşat”, „n-am făcut deal cu nimeni”, Stelian Tănase nu-şi reproşează nimic. Nici faptul că a acceptat dintr-una propunerea lui Crin Antonescu, după invalidarea candidaturii lui Rareş Bogdan de a deveni preşedinte al TVR, nici alte lucruri „bătătoare la ochi”. Nu anticipa ce-l aştepta, nu anticipa sensibilităţile generate de apropierea campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale, nu cunoştea cumetriile din televiziunea publică? Atât de naiv nu-l crede nimeni. Alta este însă problema şi, din păcate, una de pricepere, de competenţă, dar şi de… moştenire. Stelian Tănase nu spune, de pildă, că nu doreşte să fie o Rodica Culcer „la butoane”, dar pe flancul stâng. Insinuează doar. E predispus chiar la tocmeli cu un Consiliu de Administraţie eminamente politic. Aici s-a ajuns şi e greu de evadat. În Franţa, David Pujadas, prezentatorul jurnalului France 2, vedetă consacrată de televiziune, întrebat de ce n-a evocat recenta carte a ex-Primei Doamne Valerie Trierweiler „Merci pour ce moment”, tratată de toată media, a răspuns într-un articol publicat pe site-ul „Nouvelle Observateur”, explicând decizia sa de a oculta această informaţie. A vorbit despre ierarhizarea informaţiilor şi apoi despre „frontiera dintre acceptabil şi inacceptabil, care nu există”. Aşadar, mimetismul nu ţine loc de linie editorială. Fără a deţine supremaţia audienţei în măsurătorile de rating, TVR are în schimb o voracitate în ronţăirea banului public şi, în plus, o necurmată apetenţă pentru parti-prix-uri politice. Stelian Tănase n-a reuşit să schimbe nimic. Aşa că gâlceava e mai de grabă cu el însuşi.
