Cel puţin 2.500 de gospodării din comuna Poiana Mare, în evaluarea primarului Marin Vintilă, deţin solarii – spaţii protejate – mai mari sau mai mici ca suprafaţă, cultivate cu legume timpurii, într-o diversitate sortimentală. Varză albă, roşii, castraveţi, ardei gras şi iute, vinete. La ceasul recoltării şi valorificării producţiei, comuna chiar cunoaşte un freamăt aparte, circumscris faptului că „de pe urma legumiculturii” trage multă nădejde. Că o parte din producători au contracte cu depozitul sau hala Metro este o realitate, dar cea mai mare parte a producţiei pleacă, încărcată în mijloace de transport venite special din diferite colţuri ale ţării sau cu propriile mijloace de transport ale producătorilor, spre pieţe ademenitoare. Inclusiv cea a Craiovei. E prematur de avansat vreo supoziţie în privinţa „anului legumicol”, suntem încă departe de încheierea socotelilor, dar o certitudine este de-acum conturată, nu prefigurată: la Poiana Mare se munceşte îndârjit, din zorii zilei până la lăsarea întunericului, cu gândul obsedant doar la valorificarea producţiei. Nu sunt aşa de încurajatoare preţurile de livrare, dar există, în schimb, un fond de marfă aproape greu comunsurabil. Şi, an de an, Poiana Mare îşi duce reputaţia de consacrat bazin legumicol.
