Fostul secretar general de la Elysee şi ex-ministru de Interne, Claude Gueant, a fost plasat ieri, 17 decembrie, sub supraveghere, de anchetatorii Oficiului central de luptă contra corupţiei şi infracţiunilor financiare, în cadrul afacerii „bonusuri în lichidităţi”. Asta scrie presa franceză. Mici sau mari, mai multe afaceri îl ameninţă pe fostul om forte al lui Nicolas Sarkozy. Când la domiciliul şi la cabinetul de avocatură al lui Claude Gueant au fost efectuate percheziţii în cadrul afacerii Tapie-Lagarde şi a unei posibile finanţări libiene a campaniei electorale a lui Nicolas Sarkozy, investigatorii au descoperit suma de 20.000 de euro, justificată a fi fost vărsată pe vremea când era şef de cabinet al lui Nicolas Sarkozy sau ministru de Interne. Adică nişte bonusuri plătite în numerar. Ele n-au fost declarate, pentru că aşa ceva nu era uzual. Ulterior s-a spus că era anormal, întrucât „fondurile speciale” fuseseră suprimate din 2002 de Lionel Jospin. Un raport remis ministrului de Interne la 10 iunie a.c. concluziona „supravieţuirea” de-a lungul anilor a acestor prime prelevate, cu diferite destinaţii. Claude Gueant, în numele cabinetului de ministru, a primit, între 2002-2004, câte 10.000 de euro pe lună. O anchetă preliminară a fost deschisă de Parchetul din Paris pentru „deturnarea de fonduri publice”. Şi în acest context, Claude Gueant a fost plasat sub supraveghere menţionată, în cursul zilei de ieri. Cazul arbitrajului privat care i-a permis lui Bernard Tapie să primească peste 400 de milioane de euro, bani publici, a cunoscut mai multe răsturnări de situaţie. Şi diferitele anchete sugerează apropierea „întregii poveşti” de Claude Gueant, care era secretar general la Elysee. Motiv pentru care, în februarie a.c., la domiciliul şi cabinetul său de avocatură s-au efectuat percheziţii de către anchetatori care îl bănuiesc că ar fi forţat mâna ministrului Economiei, Christine Lagarde, în contenciosul care opunea pe Bernard Tapie unui consorţiu responsabil cu gestionarea datoriilor de la Credit lyonnais. Stefan Richard, directorul cabinetului ministrului Economiei din acea perioadă, a fost pus sub acuzare. În cursul audierilor, el a confirmat că întâlnirile decisive au avut loc la Elysee, la ele fiind prezenţi Claude Gueant şi alţi protagonişti ai dosarului. A primit staff-ul lui Nicolas Sarkozy, pentru finanţarea campaniei electorale din 2007, fonduri din Libia? Site-ul Mediapart a arătat, în iulie 2011, că Claude Gueant a efectuat mai multe vizite în Libia între 2005 şi 2007, pentru întâlniri cu oficiali de rang înalt ai regimului Gaddafi. El îndeplinea pe atunci funcţia de director de cabinet al lui Nicolas Sarkozy, care deţinea portofoliul de la Interne. Potrivit lui Ziad Takkiedine, intermediar în vânzarea de arme între Franţa şi Pakistan, în prezent încarcerat, „Claude Gueant ar fi dat indicaţii bancare lui Bachir Saleh, fost director al cabinetului lui Gaddafi”. Afirmaţia a fost făcută în faţa judecătorilor şi calificată drept fabulaţie. Nu de mult, Claude Gueant a primit un transfer de 500.000 de euro dintr-un cont din străinătate. Potrivit acestuia, „suma provenea din vânzarea, în 2008, a două tablouri ale pictorului olandez Andries van Eertvelt unui coleg avocat”. Fără nici o legătură cu Libia. Potrivit experţilor, operele lui Andries van Eertvelt n-au atins niciodată o asemenea cotă, mai ales că fostul ministru vorbeşte de tablouri de dimensiuni reduse, evaluate la circa 15.000 de euro. Printre altele, Claude Gueant trebuia să obţină şi un certificat al Ministerului Culturii pentru vânzarea tablourilor, iar faptul că nu a solicitat aşa ceva este un delict. Mai sunt şi alte dosare în care se găseşte numele său, ca să ne referim la partea vizibilă a icebergului. Un parteneriat public-privat între stat şi societatea Ecomouv a alimentat controversele din ultimele săptămâni. Parchetul din Nanterre a ordonat luna trecută o anchetă preliminară asupra contractului, considerat scandalos de numeroase figuri politice. În această afacere, Claude Gueant a fost audiat ca martor la 26 noiembrie a.c., de către brigada de combatere a criminalităţii economice. Contractul vizează colectarea de ecotaxe şi atribuirea lui societăţii menţionate, pe mandatul premierului Francois Fillon, este legată de numele lui Gueant, care era secretar general la Elysee. Departe de a fi patentul cuiva, corupţia activă şi pasivă o regăsim şi la prietenii noştri francezi, atât de exigenţi şi de prevăzători, cum s-a văzut şi recent, cu Bucureştiul.