O speţă insolită la Curtea Supremă a SUA

Curtea Supremă a SUA a examinat ieri cazul producătorului german de automobile Daimler AG, pentru a decide dacă acesta poate fi făcut răspunzător de acuzaţiile îndreptate împotriva filialei Mercedes din Argentina, de complicitate la violarea drepturilor omului în timpul dictaturii militare din ţara menţionată (1976-1983). Pe fond, este vorba de plângerea a 22 de foşti angajaţi (sau descendenţii defuncţilor) ai Mercedes Benz, sucursala din Argentina, cărora o Curte de Apel din California le-a dat dreptate. Cei 21 de argentinieni şi un chilian acuză conducerea antreprizei germane de colaborare asiduă cu dictatura argentiniană, în perioada în care aceasta a deţinut puterea. Petenţii afirmă că factorii decidenţi de la Mercedes – Argentina identificau opozanţii sau agitatorii şi-i denunţau regimului, permiţând violente descinderi ale poliţiei, arestări arbitrare, torturi şi dispariţii ale angajaţilor. Un zelos şef al poliţiei argentiniene, responsabil cu aceste denunţări, a fost recrutat de Mercedes pentru a i se încredinţa dispozitivul de securitate al filialei, facilitându-se extracţia celor incomozi. Reclamanţii invocă două legi americane în obţinerea reparaţiilor morale, mai exact a despăgubirilor de la firma mamă a Mercedes, Daimler AG: legea protecţiei victimelor torturii (TVPA) şi un text vechi de două secole, numit Alien Tort Statute (ATS), care autorizează resortisanţii străini să acţioneze în judecată la instanţele americane încălcările de drept internaţional. Cea mai înaltă instanţă juridică a SUA, în majoritate conservatoare, trebuie să decidă dacă Daimler AG, care deţine în California o filială 100% Mercedes Benz, poate fi acuzată în faţa tribunalelor californiene. Ea examinează pentru a doua oară într-un an responsabilitatea antreprizelor străine aflate pe teritoriul american, suspectate de abateri de la dreptul internaţional în afara frontierelor sale. În primăvară, Curtea Supremă a fost de acord cu gigantul petrolier Shel, acuzat de complicitate la încălcări ale drepturilor omului în Nigeria, în urma unei plângeri a 12 reclamanţi care invocau că grupul olandezo-britanic poate răspunde de acţiunile sale în SUA. În cazul de faţă, Daimler AG este susţinut de mari antreprize şi bănci în Germania, dar şi de administraţia Obama, care nu doreşte „afectarea relaţiilor diplomatice şi a intereselor economice şi comerciale”. Daimler susţine că n-are nici o conexiune cu SUA. Cu acest detaliu nu sunt de acord reclamanţii, care demonstrează că Daimler câştigă miliarde de dolari în fiecare an din vânzarea maşinilor de lux în California prin filiala sa Mercedes USA. Decizia nu poate fi aşteptată decât anul viitor. Speţa este într-adevăr insolită. Dar SUA se consideră a avea democraţia cea mai avansată din lume. Prin instanţa sa supremă trebuie să se pronunţe acum într-o chestiune realmente delicată. N-ar fi exclus ca interesele economice, dar şi cele politice, să prevaleze, fără a mai fi evocate. Sau, mai exact, iată o concluzie minoră: capitalismul dur şi pur, sălbatic corporatist şi lobbystic a fost şi este destinat să-i servească pe cei puţini în detrimentul celor mulţi.