De câteva luni, Marian îşi câştigă existenţa muncind. Sortează mase plastice la o societate din Craiova. Este marea sa realizare de până acum, pentru că s-a născut cu o dizabilitate: cu greu îşi poate folosi mâna dreaptă.
Povestea lui Marian Cristian Truică pare, pentru mulţi, o dramă. Pentru tânărul craiovean de 30 de ani este însă o experienţă care l-a maturizat încă de mic. S-a născut cu o dizabilitate, din cauza căreia a rămas cu probleme serioase la mâna dreaptă. Marian se consideră însă un norocos. „Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu mă aflu într-o stare de sănătate mai dificilă, pentru că văd frecvent oameni care se deplasează în cărucior, care ar vrea să construiască multe lucruri în viaţă, însă au aceste neputinţe, ce nu mai ţin de voinţa lor”, mărturiseşte Marian în timp ce încearcă să întindă, ca o demonstraţie, degetele mâinii afectate. Uneori îl dor. Nu se plânge niciodată, „pentru că îmi trec durerile. Boala mea este spastică, ceea ce înseamnă că, dacă mă apucă vreo durere, se duce repede după ce se relaxează muşchiul mâinii. De-asta nici nu mi-e aşa de frică, nu îmi fac atâtea griji”, explică tânărul. Încearcă să întindă şi braţul. Se opreşte, la un moment dat. „Mai mult nu pot, cam atât mă descurc”, recunoaşte cu resemnare.
“Am stat izolat, mă închisesem în mine”
Vorbeşte despre cum arată viaţa sa cu această dizabilitate. Nu s-a considerat dintotdeauna un om împlinit. „Am avut momente în care am stat izolat, nu comunicam, mă închisesem în mine. Nu ştiu de ce, poate în sinea mea mă simţeam diferit, poate conştientizam că nu pot face aceleaşi lucruri ca ceilalţi, că îmi doream să realizez mult, însă mă loveam de aceste limite. Am fost trist, de multe ori”, îşi aminteste Marian, care recunoaşte că cei care l-au sprijinit mereu au fost părintii. „Niciodată nu mi-au intors spatele. M-au iubit şi mă iubesc necondiţionat, m-au susţinut de fiecare dată când am avut nevoie. La fel şi soţia mea, care îmi este mereu aproape”, subliniază tânărul. Povesteşte detaşat despre aceste momente, iar discursul său arată multă stăpânire de sine, multă hotarare: „Nu am fost mereu aşa de ferm. Acum, da, discut fără să mă inhib, fără reţineri, însă până aici a trebuit să lucrez ceva la acest capitol”.
Schimbarea sa în bine, spune Marian, s-a produs în urmă cu şase ani, când a mers la Centrul de informare şi consiliere pentru persoane cu dizabilitaţi „Sfânta Ecaterina” al Asociaţiei „Vasiliada”, ONG patronat de Mitropolia Olteniei, unde a devenit beneficiar. Desele întâlniri cu ceilalţi colegi de la Centru l-au transformat dintr-un tânăr introvertit într-o persoană sociabilă, dornică să împărtăşească experienţe şi păreri cu cei din jur, să se implice în activităţi de grup. „După ce am început să particip la întâlnirile de la acest aşezământ social, am devenit altfel, m-am deschis, mi-am deschis sufletul, nu mai am rezerve să discut despre problemele mele, am început să zâmbesc. Am devenit cum mă vedeţi, un om ca toţi ceilalţi, pentru că aşa şi sunt, în fond”, spune Marian cu multă convingere. Apoi au urmat speranţe, planuri pentru a-şi croi un drum în viaţă, pentru a practica o meserie. „Mereu mi-am dorit să muncesc, să îmi fac un rost”, explică tânărul.
Pasionat de programarea pe calculator
Între timp, a urmat cursuri de specializare în operare şi programare pe calculator, care să îi completeze studiile pe care le-a absolvit la Colegiul de Tehnică şi Calcul. La începutul acestui an, cu ajutorul Asociaţiei „Vasiliada”, Marian şi-a găsit un loc de muncă. Lucrează ca sortator de mase plastice la o societate din Craiova. Aici a cunoscut oameni care îi sunt în prezent adevăraţi prieteni. „Această lume mă influenţează enorm, în bine. Faptul că petrec timp cu noii colegi, că socializez, că ne destăinuim, că avem o activitate, suntem folositori societăţii şi în acelaşi timp nouă îmi dă satisfacţii extraordinare. Acum sunt mai încrezător, privesc spre viitor cu mai mare optimism şi sper ca vreodată să lucrez şi în domeniul programării, de care sunt foarte pasionat”, adaugă Marian.
Casetă:
Reprezentanţii Centrului „Sfânta Ecaterina” îl caracterizează pe Marian drept o persoană ambiţioasă, puternică, adaptabilă, care munceşte cu sârguinţă să îşi împlinească visele. „Este unul dintre cei mai vechi beneficiari ai Centrului „Sfânta Ecaterina”. A fost şi este foarte activ, ataşat de Centrul nostru. De fiecare dată participă cu mare interes la serviciile de consiliere, de informare asupra drepturilor persoanelor cu dizabilităţi şi la alte activităţi utile, care au ca scop creşterea gradului de reinserţie socioprofesională. Marian se integrează fără dificultate în grup, este dinamic, comunicativ şi reuşeşte să închege relaţii de prietenie cu cei din jur”, a conchis Florin Mojoiu, asistent social la Centrul „Sfânta Ecaterina” din Craiova.
