Prof. univ. dr. Bianca Predescu: „Sunt profund ataşată de soarta şcolii care m-a format”

Anul acesta se împlinesc 180 de ani de la prima atestare documentară a înfiinţării Şcolii de Fete „Elena Cuza”, devenită ulterior Liceul de fete „Elena Cuza” şi cunoscută, după reforma în învăţământ, ca Liceul de Filologie-Istorie, iar după 1993 ca fiind Colegiul Naţional „Elena Cuza” din Craiova.  Timp de două zile, pe 20 şi 21 mai, instituţia de învăţământ va fi omagiată într-un mod aparte pentru a marca acest important eveniment. Profesorul universitar doctor Bianca Predescu, care s-a format în această şcoală, este unul dintre organizatorii care au gândit programul manifestărilor în cele mai mici detalii.   

-Este un moment istoric pentru Colegiul Naţional „Elena Cuza” din Craiova, iar dumneavoastră aţi pus mult suflet la pregătirea acestor festivităţi, unele deosebite. De unde provine această implicare şi dorinţa ca totul să fie perfect? 

– Cred că sunt unul dintre puţinii craioveni care cunosc istoria acestui liceu din familie, întrucât bunicul meu George Demetrescu-Miulescu, în anul 1936, a scris prima istorie a liceului, fiind, la acea dată, una dintre persoanele importante în viaţa social-culturală a Craiovei care a susţinut, în mod determinat, afirmarea instituţiei de învăţământ înfiinţată în urmă cu un secol. Aceasta m-a determinat ca să reeditez „Centenarul Liceului de Fete Elena Cuza”. Am observat, cu multă bucurie, că această carte este aşteptată de multe personalităţi ale oraşului nostru care îi cunosc trecutul şi înţeleg dimensiunea operei celor care au lucrat, zi de zi, la afirmarea unui nucleu de cultură şi civilizaţie profund naţională în oraşul nostru. Sunt a patra generaţie care a urmat învăţământul liceal la această instituţie, ceea ce cred că iar este rar în Craiova. Şi, de aceea, sunt profund ataşată de soarta şcolii care, în parte, m-a format. Toate acestea m-au determinat să particip, alături de conducerea actuală a instituţiei de învăţământ, la organizarea festivităţilor din zilele de 20 şi 21 mai.

„Trebuie să fii cel mai bun şi, numai după aceea, alţii vor spune că eşti potrivit pentru un loc sau altul”

-Ţineţi foarte mult să fie prezenţi profesorii buni, recunoscuţi, care şi-au pus amprenta asupra renumelui acestui Colegiu…

Ţin foarte mult ca să fie prezenţi toţi foştii profesori ai liceului căci, prin personalitatea lor, evoluţia ulterioară a mii şi sute de mii de tineri a fost, în mare parte, influenţată. Pe mine m-a marcat devotamentul cu care toţi profesorii pe care i-am avut în perioada 1976-1980, au lucrat cu noi, elevii de atunci. Iar seriozitatea muncii lor mi-a influenţat atitudinea ulterioară în viaţă. De fapt, profesorii severi şi exigenţi mi-au fost cei mai dragi căci numai prin rigoarea lor am avut un cuvânt de luat în seamă de spus mai târziu. Pe de altă parte, aşa cum este pentru toţi, perioada liceului este cea de cultură generală în care ţi se oferă posibilitatea să vezi dacă poţi să fii primul la toate disciplinele, care sunt foarte diverse între ele. Asta a şi făcut ca, în primul an de facultate la Drept, când treceam de la pregătirea unui examen la o materie către unul la altă materie, ca să-mi eliberez mintea de informaţia precedentă şi să mi-o deschid pentru una nouă, cam o jumătate de zi să rezolv probleme la chimie. Asta pentru că, în clasa a IX-a şi a X-a, fusesem la olimpiada de chimie şi vroiam, până în 1978, să urmez Chimia industrială, dedicându-mă unui domeniu destul de apreciat în acel timp. Dar pentru că nu am reuşit să merg la faza naţională, am înţeles că domeniul către care mă îndreptam este cel mai potrivit. Şi de aceea, gândindu-mă la ceea ce a făcut bunicul meu, la ceea ce făceau părinţii mei, mi-am dat seama că e de datoria mea să urmez Facultatea de Drept. Prin rezultatele din clasele a XI-a şi a XII-a de la Economie politică şi Filozofie, mi-am dat seama că acesta e domeniul în care mă pot exprima cel mai bine. Un elev de azi al liceului, cu care vorbeam zilele trecute, spunea că nu ai de ce să îţi fie teamă să revii în locurile în care ai fost odată, ci doar dacă nu ai fi realizat în timp ceea ce ţi-ai propus atunci. Cred că nu-mi poate fi ruşine de ceea ce am realizat în timp. Singurul lucru neadecvat căruia am observat, în ultimii ani, că i-am rămas fidelă a fost crezul că trebuie să fii cel mai bun şi numai după aceea, în mod obiectiv, alţii vor spune că eşti potrivit pentru un loc sau altul. În timp, am observat că este un ideal dar, privind lucrurile la adevărata lor dimensiune, nu este şi o utopie. Şi chiar dacă, ca orice om, am o singură viaţă, cred şi azi în acest ideal.

„Un dialog între generaţii”

-Împreună cu conducerea Colegiului „Elena Cuza”, aţi gândit un program frumos pentru aceste două zile festive.

– Da, programul începe în ziua de luni cu lansarea a trei cărţi: una a decanului Facultăţii de Istorie din Bucureşti, prof. univ. Adrian Cioroianu, alta a prof. Florea Firan şi alta a mea, evident în domeniile fiecăruia de competenţă şi preocupări, toţi având în comun calitatea de foşti elevi ai liceului. Pentru că este o zi de gală, am invitat o orchestră de cameră compusă din solişti-instrumentişti ai Filarmonicii „Oltenia” din Craiova pentru a susţine un concert în cadrul căruia vom asculta şi recitalul de poezie al actorului Damian Oancea, de la Teatrul Naţional din Timişoara, de asemenea absolvent al acestei şcoli. Trebuie să ţinem seama de faptul că ziua de luni începe cu reunirea generaţiei care aniversează 50 de ani de la absolvirea liceului. Alături de actorul Damian Oancea, printre aceştia se numără Doina Manolea, profesor de muzică, dirijor de cor şi director al Liceului de Artă „Marin Sorescu”, care a şi compus un Imn al liceului ce va fi ascultat în primă audiţie, marţi, 21 mai. Această reuniune a inspirat şi „dialogul între generaţii” la care sunt invitaţi toţi foştii profesori ai liceului şi absolvenţi ai acestei şcoli, alături de actualii elevi şi profesori.

-Ne puteţi dezvălui câţiva dintre participanţii care vor „însufleţi” acest dialog al generaţiilor?

-Vor lua parte scriitoarea Ileana Vulpescu, istoricul Adrian Cioroianu, actorii Lamia Beligan şi Damian Oancea, soprana Marinela Mareş şi maestrul de cor Doina Manolea, profesorii universitari Nicu Panea, Bianca Predescu, Gheorghe Manolea, Andrei şi Vlad Tica, jurnalistul Mircea Canţăr, preşedintele Curţii de Apel Craiova, Mihaela Cotora, viceprimarul Craiovei, Cristina Calangiu este unul foarte interesant. Îmi pare rău că nu a putut veni Aurel Ţicleanu, după ştiinţa mea singurul fotbalist al Universităţii Craiova – campioana unei mari iubiri – care a urmat un liceu teoretic foarte serios. Fiind elevă în clasa a X-a, aducându-mi aminte că l-am întâlnit de două ori la teze, la Fizică şi Germană, pe care el, atunci elev în clasa a XII-a, şi chiar la Secţia Real-Franceză, le-a dat cu noi, cei de clasa a X-a, pentru că probabil în ziua când avuseseră ei lucrare fusese meciul cu Borusia sau altul mai greu.

Normal că alături de foştii elevi ai liceului sunt profesori de marcă ai oraşului nostru precum doamnele Ortansa Dumitrescu şi Elena Trăilă, ambele Chevalier de la Palme d’Or, renumiţii profesori de Fizică şi Chimie, doamnele Budan şi Bogheanu care au creat o „industrie” de medici olteni, germanistul Cerăceanu şi mulţi alţii al căror nume nu-l mai dau pentru a vă trezi curiozitatea de a fi alături de noi în ziua de 20 mai.

Raftul cu cărţi al foştilor elevi

-Programul cuprinde şi o donaţie de carte pentru biblioteca colegiului. Cum v-a venit această idee?

– Cum mulţi dintre absolvenţii liceului sunt azi profesori universitari în Bucureşti, Craiova şi alte centre din ţară, medici cunoscuţi, scriitori, muzicieni, la finalul dialogului între generaţii am organizat evenimentul „scripta manent” ce marchează donaţia de carte făcută de aceştia bibliotecii liceului, gândind ca acesta să găzduiască, într-un sector separat, opera celor care s-au format în parte şi pe băncile acestei şcoli. Adresez pe această cale un apel către toţi absolvenţii Liceului „Elena Cuza” pe care, din diverse motive, nu i-am putut contacta telefonic, să vină luni, 20 mai, la festivităţile organizate cu ocazia celor 180 de ani şi, dacă au scris, indiferent de domeniu, să dăruiască un exemplar din cărţile sale scrise şi bibliotecii colegiului. Ţin să mulţumesc pe această cale domnului profesor Nicolae Andrei pentru efortul pe care l-a depus pentru a aduce la zi istoria şcolii.

-Jucătorii de la echipa de volei SCM Universitatea Craiova vor susţine un meci demonstrativ în sala de sport a şcolii. Cum v-aţi gândit la acest moment?

-Pentru că am apreciat în mod deosebit rezultatul obţinut anul acesta de echipa de volei masculin SCM Universitatea Craiova, vice-campioană naţională, am convenit cu domnul profesor Pascu ca, de la ora 15.30, aceşti minunaţi sportivi să susţină un meci demonstrativ şi să-i determine pe elevi să vină cu drag în sala de sport pentru a face mai multă mişcare.

„Cu trecerea timpului îţi câştigi dreptul la un remember”

-Ce amintiri frumoase vă leagă de acest liceu?

– Cu trecerea timpului îţi câştigi dreptul la un remember. Pe 2 decembrie 1984, în aula Facultăţii de Drept din Bucureşti erau premiaţi studenţii care obţinuseră premii la un concurs naţional organizat de Ministerul Învăţământului pentru facultăţile de profil umanist din ţară. Pe atunci, obţinusem locul I la disciplina Drept şi am fost desemnată să vorbesc în numele tuturor studenţilor cu această ocazie. Iar când s-a făcut efectiv premierea, am văzut că la literatură universală era colegul meu de generaţie, Nicu Panea. Şi atunci am fost mândră că, dintre acei premianţi, doi ne cunoşteam şi proveneam din acelaşi oraş, de la acelaşi liceu, chiar dacă atunci urmasem facultăţi diferite şi reprezentam universităţi diferite.

Devenind consilier municipal, mi-am dorit foarte mult să fac parte din Consiliul de Administraţie al acestei şcoli şi am reuşit în anii trecuţi. Am putut astfel să observ că fonduri europene şi altele provenite de la Banca Mondială au fost folosite aşa cum se cuvine. De aceea cred că merită un cuvânt de mulţumire şi felicitări conducerea administrativă a liceului pentru tot ceea ce a făcut în ultimii zece ani.

Interviu realizat de LAURA MOŢÎRLICHE şi MARGA BULUGEAN