După Sf. Valentin de import, iată că îl celebrăm acum şi pe autohtonul Dragobete, sărbătoarea românească a dragostei. Probabil un vechi început de an agricol (stabilit alteori la 1 ori 25 martie), această zi de 24 februarie păstrează încă numeroase ecouri ale unor practici magice. Este considerată ziua constituirii perechilor, atât pentru păsări, cât şi pentru oameni – se spunea că, dacă o pasăre nu s-a împerecheat în acea zi, nu se mai poate împerechea şi umblă ciripind din loc în loc până moare. Sunt multe credinţele populare cu referire la Dragobete. Astfel, Antoaneta Olteanu menţionează în „Calendarele poporului român” (Editura „Paideia”, 2001) că băieţii şi fetele trebuie să glumească în această zi, pentru a fi îndrăgostiţi tot timpul anului. Dacă de Dragobete fata nu se va întâlni cu vreun băiat, se crede că tot anul nu va fi iubită de nici unul. Să iubim, deci… româneşte!
