Comisia Europeană, indusă din nou în eroare!

Mass-media din România se ocupă de intimidări şi hărţuieli! Aşa s-ar putea interpreta, la o lectură superficială, referirea în materie de presă a raportului MCV al Comisiei Europene: „Revizuirea standardelor existente, pentru a se garanta existenţa unor mijloace de informare în masă, libere şi pluraliste, asigurându-se totodată măsuri reparatorii eficiente împotriva încălcării drepturilor fundamentale ale omului şi împotriva exercitării de presiuni nejustificate şi a recurgerii la acte de intimidare de mijloacele de informare în masă asupra sistemului judiciar şi a instituţiilor implicate în combaterea corupţiei”. Fraza, lungă cât un post mare, ascunde destule capcane. Sintagmele „presiuni nejustificate” şi „actele de intimidare” sunt de-a dreptul anacronice şi n-aveau ce căuta în economia mult aşteptatului raport pe Justiţie al Comisiei Europene. Presa de investigaţii practic este pusă la zid. Raportul, deşi rezonabil per ansamblu, dezvoltă fără mare discreţie nu atât imparţialitate deplină, rigoare şi etica aşteptată, cât o anumită toleranţă la idiosincrasiile simpatizanţilor portocalii, delatori de acum calificaţi la Bruxelles. Care Bruxelles nu trebuia să ne mai repete în ianuarie, după nişte alegeri legislative deplin democratice şi convingătoare, ceea ce ne recomandase spre sfârşitul verii trecute. Dar atunci aveam cel puţin o competiţie: cine e mai european. Sigur, chestiunile din raport, unele aruncate cam de-a valma, trebuie stratificate distinct: libertatea presei şi atacul la adresa Justiţiei. Ca o paranteză, la 14 ianuarie a.c., în plină nemulţumire a magistraţilor faţă de frământările de la CSM, europarlamentarul PDL Cristian Preda s-a trezit vorbind în Parlamentul European „despre justiţie”, incriminând presa care nu este favorabilă actualului preşedinte al României. „În ultimele zile, se desfăşoară o campanie de stigmatizare publică şi de revocare a membrilor CSM care vor o Justiţie fără o subordonare politică. Demersul e sprijinit de posturi TV deţinute de politicieni. Justificarea campaniei ar fi majoritatea de care dispune Guvernul, după alegerile din 9 decembrie. Pentru Ponta, dacă ai 60% în Parlament trebuie să controlezi justiţia. Cer Comisiei Europene să vegheze la acest derapaj inacceptabil: separaţia puterilor executivă şi judecătorească e sfidată în numele voinţei poporului”. La două săptămâni după delirul lui Cristian Preda în Parlamentul European, raportul MCV remarca „hărţuirea unor oficiali-cheie, judecători şi nu numai, în mass-media” şi cerea măsuri împotriva presei. Punerea problemei într-o astfel de schemă e, desigur, un fals. Dacă s-ar admite, prin absurd, că s-au difuzat nişte emisiuni mai mult sau mai puţin documentate, tendenţioase, partizane politic, fără a li se fi solicitat punctul de vedere al celor vizaţi, s-ar mai putea discuta. Dar, aşa, ce să discutăm? Când o judecătoare a CCR (Aspazia Cojocaru) – cadru didactic universitar – vorbeşte ca la tarabă cu jurnaliştii, când însuşi preşedintele CCR, Augustin Zegrean, fost jurisconsult la bază, apoi parlamentar PD, etalează un discurs împotmolit, la care îţi faci cruce, când un alt judecător CCR, Petre Lăzăroiu, nu-şi clarifică în faţa ziariştilor nişte dubioase probleme de familie, când doi membri CSM îşi postează pe Facebook poze în ipostaze nefireşti, asta se cheamă presiune? La Bruxelles, înţelegem, Comisia Europeană este roasă de grija pentru judecători. Demers util. Să spicuim atunci din „sesizarea” Judecătoriei Râmnicu Vâlcea remisă, deunăzi, CSM: „Să se ia act de voinţa celor 1.200 de judecători care au votat ca judecătorul Cristi Vasilică Danileţ să fie dat afară din CSM”, în conformitate cu art. 55, al. 4 din Legea 317/2004, republicată. CSM a fost sesizat, de asemenea, după ce 13 Curţi de Apel, din totalul de 16, au votat pentru revocarea judecătoarei Alina Nicoliţa Ghica, să dispună conform legii. Cam aşa stăm. Că în arhitectura drepturilor şi libertăţilor fundamentale libertatea de exprimare reprezintă un drept esenţial fără a avea un caracter absolut, fiind posibile restricţii în exercitarea acestuia, asta o ştiam. Însă nu suntem edificaţi dacă nu cumva anumite observaţii şi recomandări din raportul MCV nu intră în coliziune cu jurisprudenţa CEDO.