Doamna Mirela Polifronie, director în cadrul Administraţiei Naţionale de Meteorologie (ANM) ne-a încredinţat în cadrul unui dialog cu Val Vâlcu pentru DC News (lăudabilă iniţiativă jurnalistică a acestuia), că de la 1 septembrie 2021, până în august 2022, din 12 luni, 9 luni au fost excesiv de secetoase. Evaluarea generală nu e suficient de concludentă, fiindcă precipitaţiile căzute şi aşa sub normele climatologice, n-au avut o distribuţie uniformă, şi mai ales în estul şi sud-estul ţării seceta a fost pedologică, extremă. Doljul a resimţit, de asemenea deficitul de apă, regăsit în producţiile scăzute la culturile agricole de toamnă (porumb, floarea-soarelui, legume), şi chiar în viticultură, realizate cu costuri ridicate. Sunt ceva perspective de precipitaţii pentru a doua decadă a lunii noiembrie, ni s-a spus. Dar nici o certitudine. Neliniştea producătorilor agricoli, în special a marilor fermieri, care contează în ceea ce numim balanţa cerealieră a Doljului, este mare. S-au putut înfiinţa în bune condiţii culturile de cereale păioase (grâu, orz, secară) pe circa 170.000 hectare, dar şi rapiţă, pe suprafeţele programate, dar starea de vegetaţie a acestora, până la venirea iernii este influenţată de insuficienţa apei în sol. Şi pânza freatică s-a depărtat mult de stratul superficial al solului, ceea ce augmentează cota de îngrijorare. Orice cantitate de precipitaţii căzută se levigă cu mare uşurinţă. Din punct de vedere termic avem în continuare temperaturi destul de ridicate, peste media normală, spun meteorologii, actualului moment calendaristic. La starea de lucruri, altminteri realmente nefastă, se mai adaugă şi faptul că debitul cursurilor de apă de pe teritoriul Doljului a scăzut mult, ca să nu mai vorbim de cel al Dunării care a făcut inoperantă funcţionarea sistemelor mari de irigaţii pe care se mai conta, altă dată, aidoma „unei arme la picior”. Am lămurit lucrurile şi cu sistemele de irigaţii, prin tot felul de neaveniţi care s-au ocupat de acestea de-a lungul anilor din urmă. De la Administraţia Naţională de Meteorologie explicaţiile privind bulversarea reală a regimului de precipitaţii ar fi de dorit să aibă mai multă substanţă şi să nu se rezume la simple enunţări a unor stări de fapt. Sunt deja două sau trei ierni consecutive, fără zăpadă şi lungi perioade de secetă în cursul anului, mai ales că secţia agro-meteorologică a ANM este bine dotată. Doar încălzirea globală generează ceea ce trăim sau mai pot exista şi alte cauze, asupra cărora nu se poate acţiona? Fiindcă în funcţie de prognoza pe termen mediu, fermierii, cei care asigură pâinea, carnea, laptele, legumele şi fructele ţării şi sunt pilonii strategiei agro-alimentare să-şi poată eventual corecta structura culturilor agricole şi nu numai. În lipsa apei din sol „motorul pământului” mari nădejdi nu există. A mai apărut o particularitate climaterică, aproape insolită: analizând cu regularitate buletinele informative ale Centrului Meteorologic Oltenia am observat, de pildă, că nu puţine ploi căzute, unele chiar consistente, au avut paradoxal areale restrânse, concentrându-se pe una sau două localităţi. Ani secetoşi, România a mai avut şi statisticile arată că din 1996 (să nu ne ducem mult îndărăt) în fiecare deceniu între 4 şi 6 ani au fost caracterizaţi prin deficit mare de umiditate a solului. Însă 2022 este unul teribil de îngrijorător cu implicaţii majore asupra securităţii alimentare, fiindcă pânza de apă freatică este departe de stratul superficial al solului. Să nu scăpăm din vedere costurile ridicate cu care se realizează majoritatea lucrărilor agricole specifice fiecărui anotimp, în timp ce nu puţini dintre noi „invidiază” marii fermieri, pentru veniturile pe care le au din activitatea pe care o prestează, ocultând îngrijorarea şi neliniştea care nu-i părăseşte niciodată.
