La o săptămână după manifestările de indignare exprimate de autorităţile politice franceze, în urma dezvăluirilor cotidianului „Le Monde” privind amploarea interceptărilor telefonice realizate în Franţa de Agenţia Naţională de Securitate (NSA) a SUA, noi dovezi arată că această emoţie ar putea fi, în parte, simulată. Atacată din toate părţile, NSA aruncă mingea în terenul europenilor. Audiat de Comisia de Informaţii a Camerei Reprezentanţilor din Congres, şeful NSA, generalul Alexander Keith, a respins categoric, marţi, acuzaţiile în cascadă privind interceptarea convorbirilor în Europa de către serviciile sale de spionaj. Dezvăluirile publicaţiilor „Le Monde”, „El Mundo” şi „L’Expresso” sunt „complet false” a afirmat generalul, adăugând: „Pentru a fi clar, noi n-am cules aceste informaţii privind cetăţenii europeni”, ele „ne-au fost furnizate la NSA” de parteneri europeni. O declaraţie care riscă să otrăvească şi mai mult relaţiile dintre Washington şi ţările implicate în aceste tipuri de ascultări. Generalul Keith Alexander nu este singurul care a sugerat că serviciile de informaţii europene au partea lor de responsabilitate în acest scandal. Într-un articol publicat de cotidianul „The Wall Street Journal”, care citează un oficial american, se menţionează că interceptările telefonice practicate în Franţa şi Spania au fost realizate de serviciile secrete ale acestor ţări şi apoi împărţite cu NSA. Potrivit cotidianului economic, „oficiali americani afirmă că documentele furnizate de Snowden au fost prost interpretate şi evocă de fapt că interceptările telefonice realizate de serviciile de informaţii francez şi spaniol au fost apoi oferite NSA”. Informaţie confirmată şi de directorul NSA. Cu toate acestea, oficialii americani citaţi de „The Wall Street Journal” arată că interceptările au fost făcute nu de pe teritoriul francez, ci din străinătate. „Datele ne arată că francezii şi-au spionat cetăţenii lor în Franţa”, arată cotidianul. Informaţie care, coroborată cu cea a lui Keith Alexander, potrivit căruia interceptările au făcut parte din operaţiunile în state şi ţări NATO. „Aceasta corespunde informaţiilor că noi şi aliaţii noştri NATO am adunat date pentru apărarea ţării noastre şi susţinerea operaţiunilor noastre militare” a precizat el. Oricum, aceste declaraţii se adaugă la confuzia generală. Săptămâna trecută, cotidianul german „Suddeutsche Zeitung” evoca rolul ambiguu al Franţei în cadrul activităţilor de supraveghere, afirmând că, sub numele de cod „Luciu”, serviciul de informaţii francez a avut un acord secret cu cel numit „Cinci Ochi”, adică SUA, Marea Britanie, Canada, Australia şi Noua Zeelandă, actori ai unui program de spionaj planetar botezat „Eşalon”. Potrivit cotidianului, serviciul francez a transferat regulat informaţii acestor ţări. De mai multe zile, dezvăluirile făcute iau proporţii în continuu. „Le Monde” în Franţa şi „El Mundo” în Spania, în baza documentelor furnizate de fostul consultant al NSA Edward Snowden, menţionează că agenţia americană a spionat peste 70 de milioane de comunicaţii în Franţa şi 60 de milioane în Spania, în numai o lună. Acest torent de revelaţii este dăunător pentru NSA şi serviciile sale. Se mai spune că încă de la sfârşitul anului 2011, Direcţia de Servicii Externe Franceze (DGSE) are un protocol de schimb de informaţii cu Statele Unite. Franţa beneficiază de o poziţie strategică în materie de transport de date electronice. Cablurile submarine prin care tranzitează cea mai mare parte a datelor provenind din Africa şi Afganistan ajung în Marsilia şi Penmark’h, în Bretania. Aceste zone strategice sunt la îndemâna DGSE, care interceptează şi înmagazinează stocuri esenţiale de informaţii din străinătate şi Franţa.
