Pentru a şasea oară de la venirea la putere, în 2005, şi a doua oară în acest an, cancelarul german Angela Merkel s-a aflat în China miercuri 29 şi joi 30 august. Frecvenţa acestor vizite vorbeşte despre importanţa relaţiilor economice dintre cele două ţări. Vizita din această săptămână s-a înscris în cadrul consultărilor interguvernamentale, pe care cele două ţări au convenit în 2011 să le aibă la doi ani. Următoarea întâlnire nu se ştie când va avea loc, dar întâmplarea face ca premierul chinez, Wen Jiabao, să fie invitat, anul viitor, în luna aprilie, să inaugureze târgul de la Hanovra, iar în octombrie, după congresul Partidului Comunist, să părăsească funcţia. La recepţia dată, Wen Jiabao a ţinut să salute cancelarul german nu numai la Beijing, ci şi la Tiangjin, oraşul său natal. Drept semnal al importanţei acestei vizite este următorul: cancelarul german a fost însoţit de 9 miniştri din 14 şi de 20 de antreprenori. La rândul său, partea chineză a fost reprezentată de 13 membri ai guvernului, inclusiv primul-ministru, preşedintele Hu Jintao şi succesorii lor probabili: Li Keqiang şi Xi Jinping. China nu organizează asemenea consultări interguvernamentale cu nici o altă ţară din lume, afirmă anturajul Angelei Merkel. Este adevărat că între industria germană, specializată în maşini unelte şi maşini de lux, şi cea a Chinei, bine răspândită în lume, complementaritatea este evidentă. China este deja al treilea partener comercial al Germaniei, înaintea Franţei şi Olandei. În ultimii zece ani, schimburile comerciale între cele două ţări au crescut de patru ori. Problemele economice au ocupat un loc important în cadrul discuţiilor. China ar putea comanda 100 de Airbus A 320. Cancelarul german a ţinut să întâlnească şi reprezentanţii societăţii civile. În februarie, unii dintre invitaţii chinezi la ambasada germană au fost reţinuţi de poliţie. De această dată, corespondenţii presei germane au semnalat cancelarului că, deloc surprinzător, condiţiile lor de muncă au fost mult mai dificile. De fapt, fiecare ţară o consideră pe cealaltă un partener politic major. Dialogul cu Berlinul permite Beijingului să stea faţă în faţă cu Washingtonul. În ceea ce priveşte Germania, aceasta compensează absenţa din Consiliul de Securitate al ONU printr-o diplomaţie foarte activă, în care prevalează problematica economică şi asigurarea promovării industriei sale. Cancelarul este şeful de guvern european care voiajează cel mai mult la nivelul UE. În iulie, a efectuat o vizită de două zile în Indonezia „ţara cea mai populată din lumea musulmană”. Jakarta s-a hotărât să testeze 8 tancuri Panzer 2 fabricate în Germania şi intenţionează să achiziţioneze 100 ede asemenea aparate. La mijlocul lui august, Merkel a efectuat o vizită în Canada, cu obiectivul relansării negocierilor pentru un tratat de liber schimb între UE şi Canada. Care ar fi, astfel, primul acord semnat între europeni şi un alt membru al G8. Ca şi la Ottawa, la Beijing cancelarul a explicat că moneda euro reprezintă viitorul. La 22 august, cancelarul a făcut o vizită în Republica Moldova, pentru a sprijini această mică republică şi a-i demonstra lui Vladimir Putin că nu e liber să facă ce vrea. Dar şi Rusia rămâne un partener strategic pentru Germania, deşi relaţiile dintre Merkel şi Putin sunt tensionate. Între timp, cancelarul ar dori o operaţie de seducţie în Tunisia. Convins că această mică ţară ar putea servi drept exemplu pentru primăvara arabă. Termenul ar fi luna octombrie, când ar urma să fie însoţită de o importantă delegaţie de şefi de antreprize. Un anunţ care provoacă strângeri din dinţi… la Paris.
