Patru dintre cele mai noi şi surprinzătoare drame sociale din Balcani se regăsesc anul acesta în selecţia Divan Fim Festival – naţionalism, oameni ai străzii, tulburări adolescentine şi violenţă conjungală –, anunţă organizatorii evenimentului. Divanul Degustătorilor de Film şi Artă Culinară, dedicat filmului şi bucătăriei balcanice, va avea loc în perioada 18 – 26 august, în Craiova şi Port Cultural Cetate, tema centrală a celei de-a VIII-a ediţii fiind Balkan Love. Evenimentul este organizat de Fundaţia pentru Poezie „Mircea Dinescu” şi co-finaţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional, cu sprijinul Primăriei Municipiului Craiova, Centrului Naţional al Cinematografiei şi Institutului Cultural Român. Intrarea va fi liberă la toate proiecţiile şi concertele din program.
Balkan Love, tema acestei a VIII-a ediţii a Divan Film Festival, reuneşte patru drame sociale care abordează diferit o problemă universală: dragostea. Este vorba despre „When the Day Had No Name” (Macedonia/Belgia, 2017), „A Stinking Fairytale” (Serbia/Bulgaria, 2015), „Quit Staring at My Plate” (Croaţia/Danemarca, 2016) şi „Amerika Square” (Grecia/Marea Britanie/SUA, 2016), pentru fiecare organizatorii evenimuentului oferind o scurtă descriere.
Recent selecţionat la Festivalul de la Sarajevo, în secţiunea Forum, şi prezentat în cadrul secţiunii Panorama Special la Berlinale 2017, „When the Day Had No Name” (regia: Teona Strugar Mitevska, Macedonia/Belgia, 2017) este transpunerea cinematografică a unui eveniment real – moartea violentă a unor adolescenţi, în 2012, pe malul unui lac în apropiere de Skopje – şi totodată potretul acid al inechităţilor sociale care domină Macedonia contemporană.
Adolescentul Milan (Leon Ristov) locuieşte, alături de fratele său, într-o vilă luxoasă şi conduce un jeep, iar asta nu are cum să nu se răsfrângă asupra relaţiilor cu cei apropiaţi. La polul opus al balansoarului social stau nu doar prietenii săi, ci şi prostituata anonimă (şi minoră) pe care toţi o folosesc ca ritual de trecere sau ca sac de box. În Macedonia regizoarei Teonei Strugar Mitevska, cei fără nume primesc o voce, iar realitatea e prezentată aşa cum e: fără compromisuri şi fără happy end. Imaginea filmului este semnată de Agnes Godard, câştigătoare a unui Premiu César pentru cea mai bună imagine şi celebră pentru colaborările sale cu Claire Denis.
„A Stinking Fairytale” / Smrdljiva bajka” (regia Miroslav Momcilovic, Serbia/Bulgaria, 2015) ne introduce într-o lume pe care o vedem zi de zi în jurul nostru, dar aproape niciodată pe ecranul de cinema. Eroii acestei poveşti de dragoste atipice sunt oameni ai străzii, iar povestea lor e cu atât mai fascinantă cu cât romance-ul lor se înfiripă şi se desfăşoară în condiţii cât se poate de potrivnice. În ciuda lipsei unui domiciliu stabil sau a unei surse de venit, relaţia dintre Moma şi Ema urmează poticnit drumul, iar privirea regizorului îi urmăreşte cu umor, înţelegere şi căldură.
Câştigător al Premiului Fedeora la Festivalul de la Veneţia şi selecţionat anul acesta la Sarajevo (secţiunea Forum), „Quit Staring at My Plate” / „Ne gledaj mi u pijat” (regia Hana Jusic, Croaţia/Danemarca, 2016) ne aduce aminte că suferinţa extremă îşi poate face culcuş pretutindeni, chiar şi în siguranţa relativă a apartamentului de bloc. Noţiunea de normalitate e în general relativă, dar parcă niciodată atât de relativă ca în povestea Marijanei (Mia Petricevic). Violenţa conjugală şi discriminarea pe criterii de gen sunt constante în filmul regizoarei Hana Jusic, unul în care încremenirea în proiect are tot tragismul unui destin frânt.
În contextul crizei parcă fără sfârşit a refugiaţilor, „Amerika Square” / „Plateia Amerikis” (regia Yannis Sakaridis, Grecia/Marea Britanie/SUA, 2016) are toată forţa unui semnal de alarmă. Care e linia de demarcaţie între patriotism şi extremism? Până unde ai fi dispus să mergi pentru a apăra tradiţiile naţionale şi stilul tău de viaţă, luptând împotriva celor care le pun sub semnul întrebării? Nakos (Makis Papadimitriou) răspunde fără prea multă empatie la aceste întrebări. În cele din urmă, violenţa şi xenofobia se întorc împotriva lor înseşi, într-un film cu risc ridicat de a ne pune pe gânduri.
