În Biserica Ortodoxă, în fiecare an, cu începere la aceeaşi dată (1 august, dar astăzi este zi de miercuri, în care se postește) şi cu o durată două săptămâni, este rânduit postul Sfintei Mării sau al Sântămăriei Mari, cum este numit în popor, în cinstea praznicului Adormirii Maicii Domnului. Considerat de credincioşii care respectă toate canoanele bisericeşti la fel de aspru ca cel al Paştilor, acesta reprezintă nu numai o înfrânare de la mâncare şi băutură, ci şi un timp al pocăinţei, al iertării şi al iubirii aproapelui. Peste an, există cinci mari sărbători închinate Fecioarei Maria: Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie), Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), Soborul Maicii Domnului (26 decembrie), Bunavestire (25 martie) şi Adormirea Maicii Domnului (15 august).
Postul Adormirii Maicii Domnului este rânduit de Biserică spre aducerea aminte de virtuţile alese ale Sfintei Fecioare şi de postul cu care ea însăşi, după tradiţie, s-a pregătit pentru trecerea la cele veşnice. Ca vechime, este cel mai nou dintre cele patru posturi de durată. Originea lui trebuie căutată, probabil, prin secolul al V-lea, când cultul Maicii Domnului a început a cunoaşte o dezvoltare mai mare şi când sărbătoarea Adormirii ei a început a căpăta o mai mare importanţă.
La început însă nici timpul din an, nici durata şi nici felul postirii nu erau la fel peste tot. Unii, în părţile Antiohiei, posteau o singură zi (6 august), alţii mai multe zile (4 la Constantinopol, 8 la Ierusalim). În răsărit posteau în luna august şi de aceea postul era numit şi Postul lui August, alţii în septembrie (apusenii, cum fac până azi). Iar alţii nu posteau deloc, socotind că sărbătoarea Adormirii este zi de mare bucurie, deoarece Maica Domnului a trecut de la amărăciunea pământească la bucuria cerească, unde stă în nemijlocită apropiere de Fiul ei iubit.
Data şi durata postului au fost uniformizate în toată Ortodoxia abia în secolul al XII-lea, la Sinodul Local din Constantinopol, ţinut la 1166, sub patriarhul ecumenic Luca Crysoverghi, care a hotărât ca postul să înceapă la 1 august şi să dureze 14 sau 15 zile, până la Sărbătoarea Adormirii (15 august), aşa cum, de altfel, se practica mai înainte prin unele părţi. În seara de 31 iulie se lasă sec, iar când această dată cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi mai înainte. De asemenea, postul se prelungeşte şi în ziua sărbătorii însăşi dacă aceasta cade miercurea sau vinerea, făcându-se dezlegare la untdelemn, peşte şi vin.
Pentru credincioşii care respectă toate canoanele bisericeşti, Postul Sfintei Marii este considerat la fel de sever ca postul de dinaintea Învierii Domnului. În această perioadă nu se consumă produse din carne, lapte şi ouă. Biserica Ortodoxă ne cere ajunare până la ora 15.00, în zilele de luni, miercuri şi vineri, iar după această oră să consumăm numai mâncare uscată. Apoi, marţi şi joi se mănâncă legume fierte, fără ulei, iar sâmbătă şi duminică este dezlegare la untdelemn şi vin. În 6 august – când ortodocşii prăznuiesc Schimbarea la Faţă a Domnului pe Muntele Tabor –, în orice zi ar cădea, se face dezlegare la untdelemn, peşte şi vin.
Ca o mângâiere pentru cei care nu au destulă putere să respecte aceste rânduieli, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Stăpânul nostru e blând şi cu omenie, nu ne cere nimic peste puterile noastre”. Sunt scutiţi de post în general bolnavii, copiii, călătorii sau drumeţii care nu au posibilitatea să postească. Biserica mai recomandă credincioşilor înfrânarea plăcerilor şi desfătărilor trupeşti, iar nunţile sunt interzise cu desăvârşire în această perioadă, precum şi în celelalte posturi. Se spune că, dintre toate posturile de peste an, cel care ţine cu credinţă Postul Maicii Domnului şi se roagă are mari şanse să i se împlinească orice dorinţă.
