Omul sfințește locul, se spune, iar bătrânul călușar Nicolae Veleanu, vătaf al cetei din Giurgița timp de peste 70 de ani, a făcut-o din plin în acest colț al Doljului. Împreună cu ansamblul său au dus renumele comunei prin țară și chiar peste hotare, fascinând prin ritm, ținută și magia gesturilor. De la el au deprins tainele jocului toți cei mai tineri… care au vrut și au putut să învețe. Pentru toate acestea, Ministerul Culturii și Patrimoniului Cultural Național i-a acordat, la sfârșitul anului trecut, titlul de „Tezaur Uman Viu”, la propunerea Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Dolj. Din păcate, bătrânul călușar din Giurgița nu a mai apucat să primească distincția în timpul vieții: s-a stins în aprilie 2011, la vârsta de 89 de ani. Memoria îi este păstrată însă la Giurgița, unde, de ieri, Căminul Cultural îi poartă numele, tot aici fiind dezvelită o placă comemorativă.
N-a mai apucat să se bucure în timpul vieții de recunoștința Ministerului Culturii
Nicolae Veleanu s-a născut la 3 februarie 1922 și a învăţat jocul căluşarilor pe la vreo 10-12 ani, de la nişte bătrâni ai satului: „Erau căluşari pricepuţi cu 70-75 de ani în urmă. Cu greu reuşeai să intri în ceata vreunuia, iar dacă nu urmăreai comenzile şi nu le executai cum trebuie mai mâncai şi bătaie! E o tehnică pentru fiecare pas şi numai neştiutorii nu-şi dau seama sau nu reuşesc să vadă diferenţa dintre un pas şi altul… Astăzi, nu zic că nu se mai joacă, dar nu mai este ce-a fost odată… Căluşul nu înseamnă că pui pe tine un port popular şi începi să sari de nebun!”, le povestea Nicolae Veleanu, cu câțiva ani în urmă, reprezentanților Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (C.J.C.P.C.T.) Dolj. „Mi-a plăcut acest joc şi, mai ales, portul acesta pe care-l îmbrac cu bucurie şi, împreună cu ceilalţi căluşari, pornim din casă-n casă să tămăduim bolnavii şi să aducem binele în viaţa celor care ne primesc. Nu ştiu dacă m-oi lăsa vreodată… Poate numai când n-oi mai fi!”, mărturisea bătrânul călușar.
A plecat „dincolo” la vârsta de 89 de ani, după ce mai bine de șapte decenii a fost în fruntea cetei de căluşari din Giurgiţa, nemaiapucând să primească, în timpul vieții, titlul de „Tezaur Uman Viu”. Propunerea de acordare a distincției a venit din partea C.J.C.P.C.T. Dolj, fiind singura acceptată din județul nostru dintre cele patru înaintate Ministerului Culturii. Festivitatea s-a desfășurat pe data de 29 noiembrie 2012, la Muzeul Țăranului Român din București, iar diploma a fost însoțită de un premiu de 1.000 de lei. Banii au fost fi folosiți pentru realizarea plăcii comemorative amplasate pe clădirea Căminului Cultural din localitate, instituție care, de ieri, îi poartă numele.
„Nea Nicolae nu va fi uitat cel puțin cât va dura această instituție”
Evenimentul a debutat cu o slujbă religioasă oficiată de un sobor de preoți și i-a adus alături pe primarul comunei Giurgița, Viky Bonea, reprezentanți ai C.J.C.P.C.T. Dolj, directorul Căminului Cultural Giurgița, Mihaela Tomescu, membri ai cetei de călușari, localnici. Festivitatea de dezvelire a plăcii și cuvântările gazdelor și invitaților au fost urmate de un spectacol de cântece și dansuri populare, prezentat de elevi din comună pe scena Căminului Cultural.
«Mă bucur că autoritățile locale au fost de acord să așezăm această placă comemorativă la Căminul Cultural și mai ales pentru că au propus ca această instituție să îi poarte numele. Astfel, nea Nicolae nu va fi uitat cel puțin cât va dura această instituție. A făcut multe pentru comună și a făcut multe și pentru județul nostru. A dus faima acestui dans ritualic al călușului acolo unde a fost trimis: și la cel mai mare Festival Național al Călușului Românesc, care are loc la Caracal, dar și peste hotare, primind nu puține premii. Ar fi bine să-l păstrați în inimă așa cum și dumnealui a fost cu inima alături de dvs.… A plecat cu regretul că tinerii de astăzi nu se mai îndreaptă spre acest dans ritualic, care a avut însemnătatea lui și o va avea cât va dura poporul român. E bine ca tinerii de-acum să se alăture celorlalți călușari care mai sunt aici, în Giurgița, ca să nu dispară acest joc», a subliniat Nicolae Dumitru, referent în cadrul C.J.C.P.C.T. Dolj.
A plecat în lumea de dincolo cu speranța că jocul călușarilor nu se va pierde
Pe Nicolae Veleanu cunoscuții și prietenii îl păstrează în amintire ca pe un om plin de viață, care a iubit tradițiile populare și și-a dorit din tot sufletul ca ele să nu se piardă. „Am considerat un privilegiu să cunosc un om ca nea Nicolae, așa cum îi spuneam noi… Era extraordinar, un om cu care aveai ce să vorbești. Avea o memorie fantastică și a fost lucid până în ultima clipă a vieții. A știut că este efemer pe acest pământ și i-a părut rău ca dansul călușăresc, pe care l-a practicat cu atâta plăcere toată viața, adunând pe lângă el oameni extraordinari, să se prăpădească. A plecat în lumea de dincolo cu speranța că acest dans nu va fi uitat, că tot ceea ce a făcut el și cât a muncit el o viață întreagă noi nu vom uita. Trebuie să păstrați cu sfințenie ceea ce aveți și să fiți mândri că ați avut lângă dvs. un astfel de om. Și să încercați să-i duceți visul mai departe”, s-a adresat giurgițenilor Amelia Etegan, managerul C.J.C.P.C.T. Dolj. „Totdeauna un hâtru, care a știut să trăiască, să se facă iubit de lume”, l-a caracterizat Constantin Câșlaru, fiu al satului.
Ion Calotă, călușar: „Nicolae Veleanu era un om de o blândețe rară. Și bun la suflet, și glumeț…”
Ion Calotă a jucat alături de Nicolae Veleanu, în ceata de călușari a Giurgiței, vreme de vreo 23-24 de ani. Este născut, crescut și trăit în Giurgița și a intrat în ceată cu mulți ani în urmă, fascinat de joc, dar mai ales de zgomotul clopoțeilor de la brâu ai bătrânilor călușari. „Pentru mine călușul e o bucurie! Când îl joc, parcă mai întineresc!”, mărturisește acesta.
Despre vătaful Nicolae Veleanu spune că era „un om de o blândețe rară”: „Și bun la suflet, și glumeț… A fost nemaipomenit!”. «Făceam fel și fel de glume… Zicea: „Pe mine, când m-a făcut mama, m-a făcut în căluș!”. În vremea când s-a născut el, era lumea săracă, n-avea ce să mănânce, să îmbrace, dar se duceau la hora călușului. Zicea: „Când am scos capu’ afară și am văzut că n-am nimic în curte, am intrat îndărăt! Și m-a făcut mama la 14 ani, în căluș, când juca toată lumea. Crescusem mare și de mare ce-am fost m-au tras afară cu două perechi de boi!», povestește, râzând, Ion Calotă.
Cel mai de preț lucru pe care l-a învățat de la Nicolae Veleanu a fost „să fii om și să faci lumea să fie veselă, să uite de toate relele”. Continuă și azi, la 57 de ani, să joace călușul, în ceată mai rămânând însă, după cum spune, doar cinci bărbați și doi copii. „Nu vor să vină… Nu știu de ce. Este de muncă la căluș, se joacă mult… Dar lumea ne privește cu bucurie, cu drag, cu omenie… Când ne ducem la festival la Caracal, toți se scoală în picioare și ne aplaudă, zic că nu au mai văzut așa căluș cum îl jucăm noi, tradițional, de-aici…”, mai spune, cu mândrie, Ion Calotă.
Zilele comunei Giurgița vor fi sărbătorite de Rusalii
Rusaliile – adică Pogorârea Duhului Sfânt sau Cincizecimea –, sărbătoare prăznuită la 50 de zile după Paști, vor fi prilej de și mai mare petrecere pentru giurgițeni. Și asta pentru că, din acest an, la inițiativa autorităților locale, vor deveni sărbătoarea localității. „N-avem alte dansuri, alte jocuri ori alte sărbători mai importante, de aceea am hotărât ca Ziua comunei să fie de Rusalii. Eu sper ca tineretul să își îndrepte privirea către bucuriile dansului și portului popular și să ducă folclorul mai departe. Eu voi fi primul care mă voi lupta pentru asta”, a declarat primarul Viky Bonea. Pentru 23 iunie, edilul spune că se pregătește un program cu cântece și dansuri populare, din care nu va lipsi, desigur, călușul.
