În zorii zilei de 13 septembrie 1942 au început primele deportări masive ale romilor din judeţul Dolj, la ordinul mareşalului Antonescu. Peste patru sute de familii au fost luate abuziv din casele lor şi îmbarcate în „trenurile morţii” către Transnistria.
Potrivit Raportului Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România, din 12 octombrie 2004, 25.000 de romi din toată ţara au avut acelaşi destin crud. În acest număr erau cuprinşi toţi romii nomazi, precum şi o parte dintre romii sedentari – cu toţii fiind consideraţi o „problemă” datorită modului de viaţă, situaţiei infracţionale sau lipsei mijloacelor de existenţă. Circa 11.000 dintre aceştia au murit în Transnistria, în timp ce supravieţuitorii s-au întors în ţară, în primăvara anului 1944, odată cu retragerea din Transnistria a armatei şi autorităţilor române.
“Deportarea romilor în Transnistria este un eveniment de tristă amintire, care a brăzdat răni adânci în istoria acestui popor, consecinţele acestui genocid fiind vizibile şi astăzi la nivelul social al comunităţilor de romi. Asociaţia Meşteşugarilor Artiştilor şi Comercianţilor Romi Amari Baht consideră că este datoria tuturor instituţiilor statului să comemoreze acest eveniment trist al istoriei recente. Totodată, considerăm că instituţiile publice şi private trebuie să informeze publicul larg privind tragedia deportării romilor din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial”, a declarat Romeo Tiberiade, consilierul preşedintelui Consiliului Judeţean Dolj pe problema romilor şi preşedintele Asociaţiei Meşteşugarilor, Artiştilor şi Comercianţilor Romi „Amari Baht”.
