Partidele politice – toate – se pregătesc asiduu pentru alegerile europarlamentare din 25 mai a.c., prin tot ceea ce ţine de acest moment electoral, deloc de neluat în seamă. Fiecare partid îşi anunţă în această perioadă şi oferta de candidaţi, care nu peste multă vreme vor intra în ceea ce numim campanie electorală. Cu ce mesaje, vom trăi şi vom vedea, însă nu lipsit de interes este şi un bilanţ al europarlamentarilor români cărora le expiră mandatul, nu puţini dintre ei dorind reînnoirea acestuia. Până aici lucrurile ar părea clare. Fiecare ţară membră a UE are propriul grup de eurodeputaţi care, dincolo de apartenenţa la o familie politică sau alta, apără interesele ţării respective. Nu se poate imagina, de pildă, în Germania, ca eurodeputaţii SPD sau CSU/CDU – momentan şi în alianţă la guvernare – să accepte vreo măsură potrivnică ţării lor. Nu se poate imagina, tot de pildă, ca eurodeputaţii francezi, fie ei socialişti (PS) sau conservatori (UMP), să înghită vreo decizie în detrimentul economiei din Hexagon. Şi se poate adânci discuţia, cu exemple mult mai convingătoare. Din păcate, eurodeputaţii români au transferat, până la saturaţie, în PE, animozităţile, să le spunem aşa, eufemistic, din politica băştinaşă. A existat şi un context, pe care nu-l mai reamintim. Chiar în aceste zile, asistăm la un schimb de replici tăioase între europarlamentarul social-democrat Corina Creţu şi eurodeputatul PDL Monica Macovei, pe tema activităţii din PE. Ferindu-ne de orice parti-pris, interesant este faptul că preşedintele PPE, francezul Joseph Daull, prezent ieri, la Bucureşti, la lansarea candidaţilor PDL, l-a citat avantajos, pentru activitatea depusă, pe vicepreşedintele său Marian Jean Marinescu, „un profesionist dedicat şi foarte eficient în cadrul grupului”. A omis-o însă pe… Monica Macovei, plasată însă mult mai avantajos pe lista de candidaţi a PDL, adică înaintea lui Marian Jean Marinescu. Corina Creţu afirmase, la Timişoara, că Monica Macovei a făcut mai mult rău României decât George Becali, aflat în închisoare, declaraţie urmată de replica celei vizate la adresa… liderului PSD, Victor Ponta, pentru trecerea pe listă a Corinei Creţu, „când aceasta a avut un singur raport în cinci ani de zile”. Altul era însă substratul declaraţiei Corinei Creţu. „Meciul” va continua, cu siguranţă. Şi social-democraţii şi pedeliştii şi liberalii şi militanţii Mişcării Populare sunt în faţa unui test cu miză aparte, fiindcă familiile politice europene cărora le aparţin îi aşteaptă cu un număr cât mai consistent de eurodeputaţi. Fiindcă e vorba de eurodeputaţi proeuropeni. Ceea ce se întâmplă în Franţa, unde Frontul Naţional – extrema dreaptă – a luat faţa socialiştilor în primul tur al alegerilor municipale, este un semnal de prost augur. Şi asemenea semnale nu lipsesc nici în alte ţări UE. Mai clar şi mai convingător: confruntarea stânga-dreapta la alegerile europarlamentare din 25 mai a.c. ar trebui să aibă ca numitor comun ţara. Vizibilitatea ei, mai bună sau obturată, în PE. Doar ce au făcut şi ce au de gând să facă pentru România în PE merită interes, în rest totul e „divertisment” politic de precară calitate. Deocamdată nu suntem în Schengen, deocamdată suntem beneficiarii unor rapoarte pe MCV „pătimaşe” şi tot deocamdată suntem priviţi ca nişte rude „de la ţară” venite într-un club select, deşi Joseph Daull ne gâdila urechile ieri cu o aserţiune mai caldă: „România este primul bastion al democraţiei în Est, la frontiera cu Ucraina. Misiunea României este aşadar tot mai importantă”. O „descoperire” de circumstanţă, dacă nu… puţin cam tardivă.
