În pragul lunii februarie şi în toiul unor proteste sociale cu extensie în toată ţara, „Barometrul Adevărul” realizat de IMAS spune următoarele la capitolul „opţiuni de vot la alegerile parlamentare”: USL – 53,4%; PDL – 15,8%; PP – 13,9%; UDMR – 5,8%; PRM – 6,6%; PNG – 1,6%; UNPR – 0,9%. Aceasta este fotografia sufragiilor faţă de scena politică, în temeiul măsurătorilor IMAS, realizate în perioada 11-17 ianuarie a.c., cuprinzând, aşadar, şi zilele protestelor de stradă în amplitudinea lor. Chiar dacă până la data alegerilor parlamentare mai este destulă vreme, coaliţia de guvernare nedorind, deocamdată, devansarea acestora, mai degrabă din raţiuni de strategie electorală, de aici… se pleacă. Pot exista, fireşte, şi îndoieli de circumstanţă asupra veridicităţii măsurătorilor, fiindcă, de pildă, sondajul CSCI, realizat la comanda Fundaţiei Multimedia şi Antena 3, oferă alte date, şi eventuala explicaţie, că perioada avută în vedere (20-23 ianuarie) nu ciuncide, este lipsită de relevanţă. Cert este, aşadar, că Uniunea Social Democrată, acum în opoziţie, în ambele sondaje, conduce detaşat faţă de restul partidelor parlamentare şi neparlamentare. Ca observaţie, Partidul Poporului (PP), al lui Dan Diaconescu, se află în imediata vecinătate a PDL, principalul partid de guvernământ, şi îşi anunţă posibila revenire în Parlament partidul eurodeputatului Corneliu Vadim Tudor (PRM), el însuşi plasat pe locul patru la capitolul „încredere în personalităţi politice (aprecieri pozitive)”, devansându-l inclusiv pe preşedintele Senatului, Vasile Blaga. Teoretic, dar şi sociologic, alternativa la actuala putere, pe cale democratică, este actuala opoziţie, reunită sub sigla USL. Că se invocă tot felul de motive inconsistente, menite să „ştanţeze” inadecvat USL, ţine de cultura noastră politică şi de parti-pris-urile exacerbate. Nu sunt puţini aceia care îşi maschează, chinuit de-a dreptul, opţiunea funciară pentru PDL, livrând reproşuri otova la adresa opoziţiei. Încă nu se scandează „Jos opoziţia”, dar la scara noastră dâmboviţeană nu este exclus. România are probleme greu surmontabile. Ca şi întreaga Uniune Europeană. Dar în discuţie intră şi dozajul măsurilor de austeritate şi, mai ales, identificarea soluţiilor de revigorare economică. Ori dacă la premierul Emil Boc se observă „modestia înzestrării sale politice şi administrative”, cum opinează scriitorul şi filosoful Andrei Pleşu, într-o tabletă recentă, de mirare este tocmai cum domnia sa, exersat în meşteşugul rostirii publice, încercând să ne convingă prin sobrietate şi inteligenţă suplă, s-a trezit aşa de târziu. Puţin importă cine a ţipat mai devreme şi cine mai târziu. Şi orice vervă funestă este demnă de o cauză mai bună. Dar când însuşi Andrei Pleşu scrie, negru pe alb, „perspectiva de a o înlocui pe Tanda cu Manda nu este atrăgătoare pentru nimeni”, ceva nu e în regulă. Democratic vorbind. Guvernările anterioare, fie cea preponderent liberală, fie cea social-democrată, au fost altceva. Adică incomparabil mai consistentă, mai performantă pentru ţară şi oamenii ei. Malaxorul confuziei în care suntem băgaţi, ca nişte rătăciţi, este de neînţeles. Dar ceea ce nu se poate contesta, cu argumente solide, este ultimul sondaj publicat sub denumirea de „Barometrul Adevărul”, în care USL saltă sensibil peste 50%.
