Nu mai ţin minte cu exactitate când am văzut piesa de teatru, scrisă de Samuel Beckett, pe la 1848, dar ieri toată ziua senzaţia de suspans deplin a fost copleşitoare, prin faptul că părerea preşedintelui Klaus Iohannis, la propunerea de premier, în persoana lui Sorin Grindeanu, avansată de alianţa PSD-ALDE, s-a lăsat întoarsă pe toate feţele, reverberând ore în şir titlul piesei menţionate „En attendent Godot”. Sorin Grindeanu, 43 de ani, preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, propunerea PSD-ALDE, cum spuneam, pentru funcţia de premier, fost deputat în legislatura precedentă (2012-2016) şi ministru al Comunicaţiilor în guvernul Ponta, fost de asemenea viceprimar al municipiului de pe Bega (2008-2012), absolvent al secţiei de Informatică a Facultăţii de Matematică din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, în 1997, cu specializarea ulterioară în Baze de Date, ar urma să fie desemnat prim-ministrul ţării, mai exact acceptat de preşedintele Klaus Iohannis. Ce trebuia spus în regim de Breaking News despre Sorin Grindeanu, un premier cu fizionomie plăcută, privire vioaie, s-a cam spus. Ieri a avut o discuţie „tete-a-tete” la Palatul Cotroceni, de 30 de minute, cu Klaus Iohannis. Ceea ce nu l-a determinat pe acesta din urmă să facă anunţul mult aşteptat de o ţară întreagă. Un detaliu din CV-ul lui Sorin Grindeanu pare totuşi interesant: ca preşedinte al PSD Timiş a câştigat, pentru prima dată după 1990, alegerile parlamentare într-o redută a dreptei. Legat de acest amănunt, mai important decât faptul că Sorin Grindeanu este promovat din propria pepinieră de cadre a social-democraţilor, apropiat de Liviu Dragnea, deşi toţi liderii locali din ţară o ard identic, pare altceva: la 27 de ani de la revoluţia din decembrie 1989 – fundamentul actualei Republici – începută la Timişoara, care a dat jertfe, marele municipiu de pe Bega, viitoare Capitală Culturală a Europei în 2021, ar fi îndreptăţit, moralmente, să dea prim-ministrul ţării. Fapt fără precedent. Media locală din Timişoara a salutat fără rezerve opţiunea alianţei PSD-ALDE şi deşi spaţiul public nu a scăpat de poluări, prin diversiuni menite a demola şi demitiza, nota bene, inclusiv adversari politici, în frunte cu primarul Timişoarei, liberalul Nicolae Robu, au înţeles să se integreze adecvat. Trecut prin mediul academic, familiarizat cu administraţia publică locală, cu un mandat întreg de parlamentar, dar şi de membru al guvernului Ponta, Sorin Grindeanu, căsătorit, tată a doi copii, pare o soluţie viabilă pe care se poate conta. Nu e lumina de pe cer, nu e omul providenţial, dar rămâne oferta învingătorilor de necontestat în alegerile legislative. Fabulos este, totuşi, faptul că Traian Băsescu după ce a jelit pericolul cu teroriştii sirieni, conectaţi la soţul lui Sevil Shhaideh, acum clamează „desereizarea” guvernului, adică blocarea prin toate mijloacele a celor care, teoretic, sunt pregătiţi între altele să prevină, să anticipeze şi chiar să lupte cu teroriştii. Logica fostului preşedinte ne încurcă. Cum Klaus Iohannis „amână”… verdictul, suntem în continuare în incertitudine, după rezultatele certe ale alegerilor parlamentare. Pluteşte ameninţarea „războiului”, anunţat de Liviu Dragnea – nervii sunt întinşi la maximum în tabăra social-democraţilor –, dar situaţia tensionată pare că ar conveni şi lui Klaus Iohannis.
