Arhivele Naţionale ale SUA, din dispoziţia preşedintelui Donald Trump, au făcut publice, încă de joi, marea majoritate a dosarelor „top secret”, privind asasinarea lui John Fitzgerald Kennedy, la 22 noiembrie 1963, la Dallas. Exceptând circa 200 de documente, foarte sensibile, care vor fi declasificate peste 6 luni, este vorba de desecretizarea a 2.891 documente, însumând sute de mii de pagini, pe care istoricii, ziariştii, dar şi analiştii politici vor putea să le defrişeze. Nimic din documentele publicate nu permite dezminţirea formală a versiunii oficiale: JFK a fost asasinat de Lee Harvey Oswald, ucis şi el câteva zile mai târziu, chiar în incinta poliţiei din Dallas, de Jack Ruby, patronul unui bar de noapte. Prima concluzie, poate prematură, este aceea că puţine sunt elementele revelatorii. Se spune, şi asta după 5 decenii de controverse, că FBI ar fi prevenit poliţia din Dallas în privinţa unei suspiciuni ce plana asupra unui oarecare Harvey Oswald, fost puşcaş marin, trăgător de elită. Chiar în dimineaţa de 22 noiembrie 1963, şeful poliţiei din Dallas a fost din nou apelat de FBI, pentru a i se atrage atenţia în privinţa lui Harvey Oswald, angajat de puţină vreme chiar la depozitul de cărţi, aflat pe traseu, de la fereastra căruia s-a tras asupra limuzinei prezidenţiale. Numeroase au fost, de-a lungul timpului, teoriile complotiste, organizate pentru uciderea celui de-al 35-lea preşedinte american. S-au avut în vedere mai multe piste. În 1963, relaţiile între SUA şi URSS, în plin război rece, erau tensionate. Or, o notă a FBI contrazice ipoteza unei conjuraţii organizate de Kremlin. Liderii PC al URSS au opinat, la vremea respectivă, că uciderea lui JFK s-a produs în urma unui complot bine organizat de o parte a extremei-drepte americane, pentru a da o lovitură de stat. Pe de altă parte, sovieticii susţineau că asasinarea putea servi drept pretext pentru a opri negocierile cu URSS pe chestiunea Cubei. Apoi, deşi CIA l-a avut în vedere şi pe Fidel Castro, nu s-a confirmat teza implicării acestuia, fiindcă ar fi furnizat SUA un pretext de a distruge mica insulă din Caraibe. Într-o notă a CIA, Lee Harvey Oswald s-a aflat în Mexic la 28 septembrie 1963, cu 7 săptămâni înaintea asasinării lui JFK, unde s-a întâlnit cu ambasadorul sovietic, şi s-a întreţinut îndelung cu consulul Valery Vladimirovici Kostikov, acesta ofiţer KGB, membru al unei unităţi de elită, responsabilă cu sabotaje şi asasinate. Tot într-o notă a CIA din 1964, se spune că liderul de la Kremlin, Nichita Hrusciov, ar fi declarat că el nu crede serviciile de securitate americane atât de inepte, pentru a-l lăsa pe Kennedy să fie asasinat, fără a fi avut cunoştinţă de o conspiraţie. Un raport al FBI, din acea vreme, sugerează că succesorul lui Kennedy, Lyndon Johnson, în primii ani de carieră politică, fusese membru al Klu Klux Klan, organizaţie extremistă, ce propăvăduia supremaţia albilor. Potrivit unui document transmis de un director adjunct al CIA către un director FBI, din acea vreme, un ziarist de la cotidianul britanic „The Cambridge News” ar fi primit un telefon anonim, prin care i se cerea să apeleze ambasada americană din Londra, în legătură cu o mare noutate. După uciderea lui Kennedy, jurnalistul ar fi anunţat poliţia din Cambridge şi serviciul de informaţii britanic MI-5. Apelul către „The Cambrigde News” a fost evocat în anii ‘80 de avocatul britanic Michael Eddowes, convins că asasinatul nu a fost săvârşit de Lee Harvey Oswald, ci de un impostor sovietic care a luat numele acestuia. Documentele nepublicate, circa 11%, au fost doar amânate, pe moment, CIA, dar şi FBI refuzând deocamdată, în numele securităţii naţionale, blocarea lor, menţinând în viaţă ipoteza neplăcută ce alimentează suspiciunea conform căreia a mai existat o parte, în asasinarea lui JFK. Abandonarea convingerii ca a fost un complot se dizolvă greu, şi nu dintr-o dată, dacă nu cumva va dăinui de-a pururea.
