Rast: Cum s-a autoîmproprietărit SN Plafar Bucureşti cu 362 ha de teren agricol

Locuitorii Rastului, comună a Doljului, au trăit de-a lungul zbuciumatei lor istorii cumplite necazuri, indiscutabil mai multe decât alţii. Au răbdat, s-au luptat cu vicisitudini de tot felul, fără a se îndoi vreodată, năzuind la linişte şi pace. Istoria locului spune că încă din 1544, martie 25, Radu Vodă, „prin poruncă”, a întărit stăpânirea răstenilor asupra pământurilor lor. Nu zăbovim asupra tuturor detaliilor istorice şi menţionăm doar că, după ce Mihai Viteazul dăruieşte satul Hrastu Episcopiei Râmnicului, suntem după 1583, în 1636 episcopul Teofil al II-lea al Râmnicului schimbă cu Preda Brâncoveanu, mare spătar, satul Rastu cu satul Muiereasca, din judeţul Vâlcea (actul de vânzare fiind întărit de Matei Basarab). Locuitorii încearcă prin judecată să rămână proprietatea episcopului Râmnicului, doleanţele lor fiind respinse de Matei Basarab. O lungă perioadă de timp, moşia Rastu face parte din averea Brâncovenilor, iar după decapitarea familiei acestora, la Constantinopol, moşia trece în stăpânirea familiei Bibescu, înrudită cu Brâncovenii. Prin cunoscutele reforme agrare din 1864 şi 1921 au mai fost împroprietăriţi din clăcaşii comunei, pentru ca între anii 1937 şi 1940 principele Brâncoveanu (unul dintre membrii familiei Bibescu a adoptat acest

nume, stăpânind satul Hrastu) să vândă 2/3 din moşia rămasă sătenilor, prin cooperativa de cumpărare „Obştea Rastu”, pentru ca partea rămasă să fie vândută ulterior unor moşieri cu numele de Gabroveanu. A venit apoi reforma agrară din 1945, pentru ca la 26 octombrie 1952 să ia fiinţă cooperativa agricolă de producţie „Drumul socialismului”. Ce s-a întâmplat după această dată este o altă poveste. În 2006, năpraznic loviţi de inundaţii, prin revărsarea Dunării, răstenii au fost obligaţi să-şi strămute vatra de sat, întemeind mai la nord Rastul Nou. Au traversat o adevărată cumpănă, dar finalmente au răzbit, plămădindu-şi noi rosturi ale vieţii. De necazuri n-aveau cum să scape şi, de ani de zile, practic după 2000, le este ameninţat islazul comunal, jinduit de Societatea Naţională Plafar SA Bucureşti. Întreaga poveste este de-a dreptul descumpănitoare, mai ales că SN Plafar SA Bucureşti a obţinut la 31 octombrie 2000 Certificat de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor (seria M03, nr.6076) din partea Ministerului Industriilor şi Comerţului, printr-o dibace strategie, ce frizează falsul grosolan. De atunci, Primăria Rast încearcă, inoperant, pe căile justiţiei, să-i fie lăsat în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 362 ha, parte a domeniului privat al comunei Rast, cu destinaţia de islaz comunal. Fiindcă şi aşa, prin noua vatră a comunei, după strămutare, Rastul şi-a diminuat suprafaţa agricolă cu 270 ha, din care 177,58 ha procurate prin acte de vânzare-cumpărare.

Comisia judeţeană de aplicare a Legii 18/1991: Cu stângul pe tobă

Prin Hotărârea nr.18F84/3 din 17 martie 1992 a Comisiei judeţene de aplicare a Legii 18/1991 se prevedea, luându-se în consideraţie adresa MAA nr.47832 din 18 decembrie 1991, punerea în posesie, cu suprafaţa de 362 ha teren arabil, a Plafar – Filiala Dolj, anulându-se Hotărârea 18F84/2 din 6 februarie 1992. Semna ca secretar al Prefecturii Dolj Gheorghe Barbărasă, ca director OCOT Dolj ing. Constantin Teodorescu, iar pentru prefect… nedescifrabil, funcţia fiind deţinută de Ilie Ştefan. Se pleca din capul locului cu stângul pe tobă, fiindcă Plafar Bucureşti – Filiala Craiova nu avea nici o legitimitate asupra suprafeţei revendicate, în afara faptului că o administrase temporar, în temeiul unei decizii (nr.72/1977) a Consiliului Popular al judeţului Dolj. Conform căreia suprafaţa respectivă era transferată de la Întreprinderea de Îmbunătăţiri şi Exploatarea Pajiştilor Dolj la Întreprinderea Plafar Craiova, în 13 februarie 1978 Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare dispunând prin ordin înfiinţarea unei ferme de stat profilată pe cultura plantelor medicinale. Ferme de stat cu profil asemănător vor exista şi la Pleniţa, unde, de altfel, a şi funcţionat câţiva ani, până în 1990, o unitate de procesare a plantelor medicinale. Conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. Marian Popescu, desemnat de Curtea de Apel Craiova pentru a efectua expertiza tehnică în dosarul 51/A/2003, la data de 31 decembrie 1990 suprafaţa de 362 ha revendicată de Plafar era inclusă în terenurile IAS Rast, după ce aparţinuse cetăţenilor comunei, conform evidenţelor din registrul agricol 1956-1958. Şi provenea din comasări ale fostelor islazuri comunale. De altfel, în orice logică posibilă, terenurile agricole din Rast, fie că făcuseră parte din ceea ce deţinuseră cooperativa agricolă de producţie, fosta întreprindere agricolă de stat şi inclusiv Plafar aparţinuseră oamenilor comunei, îndreptăţiţi la „reparaţie morală”, prin reconstituirea dreptului de proprietate. În superficialitatea bolnavă a celor care au compus Comisia judeţeană de aplicare a Legii 18/1991, din motive de neînţeles, s-a considerat că Primăria Rast „s-a îndestulat” prin preluarea terenurilor fostei întreprinderi agricole de stat Agrolactis, aflată pe raza comunei, şi îşi poate reconstitui islazul comunal de 454 ha. Mai puţin terenurile administrate anterior de Plafar (362 ha). Inutil să mai repetăm că şi acestea aparţineau de drept oamenilor din Rast. Întreg „jocul” Comisiei judeţene de aplicare a Legii 18/1991, după cum atestă actele existente, era menit să facă zid în jurul acestei suprafeţe, cu tâlcul ei strategic, amplasate fiind în vecinătatea punctului de trecere a frontierei Rast-Lom.

Un certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor croit pe… genunchi

La data de 31 octombrie 2000, Ministerul Industriilor şi Comerţului, condus la acea dată de Radu Berceanu, a emis Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Seria M03 Nr.6076 pentru suprafaţa de 3.618.100 mp pentru Societatea Naţională Plafar, cu sediul în Bucureşti, Sector 6, Bulevardul Splaiul Independenţei. Dar, lovitură de teatru: Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj, sub semnătura directorului Maria Băsescu, în anul 2005, remite o adresă către Primăria Rast – Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar – în care menţionează expres că „pentru SC Plafar amplasamentul Rast instituţia noastră nu a emis avize pentru întocmirea documentaţiei în baza HG 834/1991 privind atestarea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole, ci numai pentru terenuri neagricole, cu categoria de folosinţă «curţi, construcţii». (…) Documentaţia privind atestarea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pentru SC Plafar SA (…) nu se găseşte înregistrată în arhiva OCPI Dolj, întrucât nu a fost recepţionată şi avizată de instituţia noastră în condiţiile legii. Facem precizarea că din studierea materialului prezentat de dumneavoastră a rezultat că în locul OCPI Dolj documentaţia a fost avizată şi recepţionată de Oficiul Judeţean de Studii Pedologice şi Agrochimice Craiova, contrar prevederilor HG 834/1991, această instituţie neavând nici o calitate în acest sens” (vezi facsimil). Interesantă desfăşurare de… forţe!.

Cum să fii şmecher în democraţie

În vederea întocmirii documentaţiei prealabile de privatizare, Plafar Bucureşti a cerut Oficiului de Cadastru Agricol şi Organizarea Teritoriului Dolj (adresa nr.1448/7 iulie 2000) să-i comunice ce suprafeţe de teren deţine în judeţ. Director era ing. Constantin Teodorescu, bănuit a cunoaşte starea de lucruri şi a face distincţie între „administrare” şi „proprietate”. Răspunsul a fost taman potrivit, pe sufletul celor de la Plafar Bucureşti. „La 15 iulie 2000, Sucursala Plafar Craiova deţine pe teritoriul administrativ al comunei Rast suprafaţa de 368 ha, din care 362 ha teren arabil şi 6 ha neagricole, conform fişelor de suprafeţe şi planurilor cadastrale anexate”. Adresa era semnată, „să fie primit”, de ing. Constantin Teodorescu şi şeful Oficiului de Cadastru, ing. Ion Bododea. Cu această savantă menţiune, conducerea Plafar Bucureşti n-a mai avut mari dificultăţi în confecţionarea „pe genunchi” a „Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Seria M03 Nr.6076”.

Bătălia prin instanţele de judecată

Primăria Rast s-a apărat naiv prin instanţele de judecată, deşi avea dreptatea de partea sa. Şi nu putea înghiţi un act de brigandaj, fiindcă suntem în faţa unui furt la drumul mare „al unui islaz”, la care s-au închis ochii. Ultima Sentinţă Civilă nr.3025/2012 a Judecătoriei Băileşti (dosar 1262/183/2008) este realmente defavorabilă Primăriei Rast, instanţa amânând succesiv pronunţarea, până la data de 19 noiembrie 2012. Speţa, aşa cum este descrisă de judecător, apare ca extrem de confuză. Nu vom enumera toate titlurile invocate de părţi în proces, dar din moment ce Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Seria M03 Nr.6076, obţinut fraudulos, nu fusese anulat în prealabil, inclusiv misiunea judecătorului Mirela Ianoşi nu era deloc uşoară. Chiar dacă ar fi avut o imagine generală despre starea de lucruri din Rast înainte de 1990, nu putea emite un raţionament juridic decât în temeiul probelor existente la dosar. Cu toate acestea, există erori de logică juridică şi acestea puteau fi evitate în argumentaţia dezvoltată spre o soluţie temeinică şi legală. Se inserează în motivarea Sentinţă Civilă nr.3025/2012 a Judecătoriei Băileşti că „la data de 28 octombrie 1991, prin adresa nr.2243 a Ministerului Industriilor se solicita Comisiei pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor Dolj (n.r. – alta era denumirea) acordul pentru menţinerea suprafeţei de 362 ha teren arabil în cadrul Plafar Craiova şi compensarea în echivalent a acestei suprafeţe din rezervele MAA existente în judeţ”. Prin Adresa nr.9668/31 octombrie 1991, comisia menţionată răspundea afirmativ, pentru ca prin Adresa nr.47382/18 decembrie 1991, MAA să-şi exprime acordul. Dar ce competenţe avea Ministerul Agriculturii prin Legea 18/1991 asupra terenurilor din Dolj? Care este articolul de lege la care se poate face trimitere? Se mai menţionează că prin Adresa nr.698/21 august 1992, SC Agrolactis Rast făcea cunoscut că „a cedat Primăriei Rast, judeţul Dolj, suprafaţa de teren de 471,21 ha pentru reconstituirea islazului comunal, conform Hotărârii nr.18F84/3/17 martie 1992 emisă de Comisia judeţeană de aplicare a Legii 18/1991, prin care 362 ha compensare pentru Plafar Dolj”. Să ne înţelegem. Aidoma tuturor întreprinderilor agricole de stat din Dolj şi Agrolactis a pus la dispoziţia Comisiei locale de fond funciar Rast suprafeţele de teren de pe raza comunei administrate până la data predării lor. Conducerea Agrolactis Rast nu avea nici o abilitare legală să invoce „compensări de terenuri”, chiar dintre cele pe care le administrase, când toate suprafeţele în discuţie nu aveau altă menire decât aceea de a li se reconstitui dreptul de proprietate celor îndreptăţiţi. Balivernele dubioase din Adresa nr.3043/28 iulie 2000, a Oficiului de Cadastru Agricol şi Organizarea Teritoriului Dolj, că Sucursala Plafar Craiova deţinea la 15 iunie 2000 pe raza administrativă a comunei Rast suprafaţa de 368 ha erau… de aruncat la coş. Fiindcă drapau o golănie. Eroarea de logică juridică derivă din faptul că s-au admis formulări impardonabile: cum să se procedeze la compensări de terenuri „din rezervele MAA existente în judeţ”? A existat şi există o „rezervă de stat”, dar niciodată la latitudinea deplină a MAA, în prezent aceasta fiind gestionată de ADS. Concluzionând că reclamanta a primit în compensare terenul pe care îl revendica, nemaifiind aşadar îndreptăţită să revendice şi „terenul pârâtei”, întrucât nu mai este proprietarul acestuia, se acceptă volens-nolens o aberaţie uluitoare: unităţi agricole de stat, fără a deţine vreun drept de proprietate asupra terenurilor administrate, puteau face legea „compensărilor”. Şi asta sub privirile „înţelepţilor” din Comisia judeţeană de aplicare a Legii 18/1991, titulatură modificată ulterior.

SN Plafar SA Bucureşti, în insolvenţă

Societatea Naţională Plafar SA se află în insolvenţă din 2009 potrivit siteului Tribunalului Bucureşti. Şi-a lichidat punctul de lucru de la Pleniţa (activ vândut), şi-a schimbat sediul din Craiova, obţinând un nou Certificat de Atestare a Dreptului de Proprietate, seria M03 nr.11431/26 aprilie 2010, pentru suprafaţa de 15855,03 mp, pe care o deţine SN Plafar în judeţul Dolj. Întreaga harababură creată n-ar fi fost posibilă fără complicităţi de toate felurile şi fără mirajul întreţinut de posibila construcţie a unui alt pod peste Dunăre, în zona Rast-Oreahovo. Cât priveşte soarta crescătorilor de animale din Rast, inclusiv politicienii doljeni se pot tăvăli de râs, problema islazului lor comunal fiind ultima de pe orice agendă de lucru.