Când McNamara vizita SCDCPN Dăbuleni…

0
1291
În urmă, cu câteva, zile Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri – Dăbuleni, printr-o sesiune aniversară, destul de interesantă, a celebrat „60 de ani de cercetări” în prezenţa a peste 200 de invitaţi, colaboratori de la staţiuni şi institute de profil din ţară, reprezentanţi ai ministerului Agriculturii şi Academiei de Studii Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Şişeşti”, foşti cercetători, aleşi locali din comunele învecinate ş.a.m.d. Eveniment oricum important, prin raportarea la o cifră rotundă: 60 ani. Un reporter de ţinută, din părţile locului, unul dintre cei mai mari pe care i-a avut presa românească, Ilie Purcaru, cu destui ani în urmă, a dedicat multe reportaje dense de la faţa locului, botezându-i pe cercetătorii din subordinea celui care a fost prof. univ. dr. Petre Baniţă „doctorii dintre dune”, sugerând astfel preocuparea cardinală a acestora: ameliorarea nisipurilor zburătoare din zonă, după defrişarea tembelă a pădurilor de salcâm. Sintagma „Sahara olteană” a făcut ceva vogă, prin faptul că suna ispititor, dar n-a fost niciodată unanim împărtăşită. Este posibil ca SCDPN Dăbuleni să fi avut unele rezultate în domeniul cercetării agricole, fără a rupe vreodată norii. Dimpotrivă. Când fostul IAS Sadova, cu Ion Dobrescu – director, a devenit o mare livadă de pomi fructiferi a Doljului, competiţia s-a purtat în tăcere, ambele tabere având contestatari şi adepţi în măsură egală. Să spunem aşa. Oricum specialiştii din ambele „câmpuri”, cu susţinerea de rigoare pe linie de partid, îşi propuneau sistematic ţinte curajoase, greu de atins. Universitarul Petre Baniţă era bine văzut la Bucureşti, în timp ce localnicii se vedeau stimulaţi de liderii lor judeţeni de partid, din vari motive. Şi se bârfea copios. Ca şi acum. O călătorie de studii în California, i-a permis lui Petre Baniţă, membru supleant al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice să creadă mai mult în proiectele demarate, sensibil facilitate după punerea în funcţiune a sistemului de irigaţii Sadova-Corabia, animat fiind de anvergura mehedinţeanului Gheorghe Ionescu Şişeşti cu fixarea terenurilor degradate prin împăduririle cu salcâm. Oricum s-a dovedit în timp că soiuri de viţă nobilă –Grasa de Cotnari,  Pinot Gris, Cabernet Sauvignon, Furmintul de Tokai, Muscatul Otonel, Merlot, Saint Emilion- se pretează foarte bine pe „terenurile zburătoare”. S-au mai obţinut pe cale genetică biotipuri de Roşioară, pentru vinuri cu tărie medie, şi cam atât, fiindcă material săditor pentru extinderea rezultatelor din cercetare nu s-a produs. Multe realizări, enunţate pompos gâdilau doar urechile celor dispuşi să le aibe… gâdilate. Vizitele diverselor delegaţii străine, prin părţile locurilor aveau în program cât o descindere la SCDCPN Dăbuleni care dispunea, este adevărat, de ordine desăvârşită şi de cercetători capabili să ofere explicaţii. Una dintre vizitele cu rezonanţă a fost cea a lui Robert McNamara, în iulie 1979, ca director al Băncii Mondiale. Fost secretar de stat al Apărării (1961-1968) sub mandatul lui John F. Kennedy şi Lyndon B. Johnson, implicat total în războiul din Vietnam, Robert McNamara, acum ca director al Băncii Mondiale a fost primit cu toată atenţia posibilă, deşi prejudiciile de imagine, provocate de defectarea recentă a lui Mihai Pacepa, guvernului de la Bucureşti nu puteau fi corectate. Cu toate acestea Robert McNamara, cât se pricepea el pe chestiuni de cercetare în agricultură, s-a declarat surprins de ceea ce vedea, făcând similitudini cu ceea ce există în California. Vizita sa în Dolj în 1979 şi la SCDCPN Dăbuleni, a fost slab comentată în presă. A fost întâmpinat la aeroportul din Craiova de Petre Preoteasa, în calitate de preşedinte al Consiliului Popular Judeţean şi alte persoane „oficiale”. Transformarea nisipurilor într-o grădină constituia şi rămânea un ideal, greu de atins. Ing. Diaconu Aurelia – directorul SCDCPN Dăbuleni, a avut o pledoarie interesantă la sesiunea aniversară, prezentând ca rezultate recente pe cele legate de promovarea cartofului dulce, dar şi mostre de seminţe din soiurule de pepeni verzi şi galbeni, fasoliţă, arahide create la Dăbuleni. Din păcate, în spaţiul de timp al evenimentului menţionat, referirile la un moment important, cum a fost cel al prezenţei lui Robert McNamara la Dăbuleni,  n-au figurat. Şi se puteau spune câteva lucruri.