Trei finale englezeşti au fost în Champions League, iar Chelsea a jucat în două dintre ele. Finala câştigată cu Manchester City, la Porto, scor 1-0, a fost aproape la fel de fadă, de plictistitoare, precum cea pierdută de Chelsea cu Man United, în 2008, la Moscova, după penalty-uri.
Ultimul act din 2021 a fost lipsit de faze, de ocazii, un meci ucis practic de strategia falimentară a lui Guardiola, a cărui echipă a avut o posesie pasivă şi nu a reuşit să-şi creeze nicio ocazie clară de gol. Dorind din nou să iasă din tipare, să şocheze, să atragă atenţia, Pep s-a făcut de râs cu sistemul său 4-6-0, fără închizător clasic şi vârf de meserie, abia pe final trecând într-un firesc 4-1-4-1, mai degrabă forţat de împrejurări, respectiv după accidentarea lui De Bruyne. De partea cealaltă, Tuchel, fără staruri în lot, dar cu toţi jucătorii dispuşi să facă “munca de jos”, a afişat o formulă cu 7 jucători defensivi şi a mizat pe viteza celor trei oameni de atac, Havertz, Werner şi Mount, una dintre acţiunile acestora fiind concretizată de Havertz.
Chelsea câştigă pentru a doua oară Champions League, după finala din 2012, adjudecată în faţa lui Bayern Munchen, iar Tuchel, la a doua finală consecutivă, cu echipe diferite, ridică prima dată trofeul. Man City a pierdut prima sa finală în care a fost prezentă, iar Guardiola rămâne cu cele două cupe cucerite cu Barcelona.
Manchester City – Chelsea 0-1
A marcat: Havertz 42.
Manchester City: Ederson – Walker, Stones, Rúben Dias, Zinchenko – Bernardo Silva (Fernandinho ’64), Gündoğan, Foden – Mahrez, De Bruyne (Jesus ’60), Sterling (Aguero ’76). Antrenor: Josep Guardiola
Chelsea: Mendy – Azpilicueta, Thiago Silva (Christensen ’39), Rudiger – Chilwell, Kanté, Jorginho, James – Mount (Kovacic ’80), Werner (Pulisic ’66), Havertz. Antrenor: Thomas Tuchel.
Arbitru: Mateu Lahoz.
