România părăseşte Euro U21 încă din faza grupelor, deşi nu a pierdut niciun meci, acumulând 5 puncte, la fel ca echipele care merg în sferturi, Olanda şi Germania. Ţinând cont de grupa din care am făcut parte, putem vorbi de o performanţă a tricolorilor mici. Comparaţia cu Germania, Olanda şi chiar cu Ungaria ne umileşte, ne surclasează, ne face să privim în jos, indiferent de aspectul luat în calcul, de la cele economic şi politic şi până la infrastructura de orice fel, inclusiv sportivă, până la condiţiile în care au fost crescuţi aceşti puşti şi, în sfârşit, la ce li se oferă şi în prezent. Nu putem să ne comparăm cu aceste ţări şi ar fi indicat să ne reevaluăm standardele sau exigenţele, atunci când pretindem fotbalului să ne scoată din mizeria zilnică. Este enorm ce am reuşit şi la această ediţie Euro U21, la fel ca la precedenta, când am jucat semifinală şi ne-am calificat la Olimpiadă.
Dacă luăm în calcul situaţia în care ne-am aflat, să avem calificarea la îndemână, în faţa unei echipei a Germaniei din care ar fi surprinzător să ajungă vreun jucător la primul nivel al Mannschaft, putem fi un pic frustraţi. Mutu putea risca mai mult, fiindcă ştiam că de la unguri nu putem aştepta surpriza, “bozgorii” fiind umiliţi de olandezi, scor 6-1, dar problema este dacă selecţionerul avea alternative viabile. A luat însă numai 2 vârfuri la Euro, iar unul a fost suspendat pentru jocul cu Germania.
După primul sfert de oră, am crezut că ne putem califica. Jocul bun al tricolorilor a culminat cu bara lui Măţan, dar aici ne-am oprit. Din presing, din construcţie, din fotbal. N-am reuşit decât să rămânem în tranşee şi să ne agăţăm de noroc, deşi nemţii n-au impresionat. Chiar şi în aceste condiţii, au avut două bare, una dintr-un penalty irosit de Nmecha, în partea a doua. Am mai avut şi noi o lovitură liberă periculoasă, dar Ciobanu n-a mai fost inspirat precum cu Olanda, cum nici Mutu nu a fost, întrucât faza se plia mai degrabă pentru stângul lui Măţan.
Faţă de meciurile anterioare, România a avut prea multe mâini moarte. În lipsa lui Ganea, suspendat, n-am avut vârf, Adi Petre confirmând declinul în ultimii doi ani, ajungând pe bancă şi la UTA. Apoi, Moruţan a fost penibil, n-a fost nici măcar o umbră a jucătorului care face senzaţie în Liga I la FCSB, probabil n-a mai avut la îndemână la Euro “pastiluţa” lui Tommy Neubert. Deşi a fost odihnit şi se aştepta să lumineze jocul în partea a doua, Moruţan trebuia trimis acasă, nu în teren, după cum s-a prezentat. Itu, Dulca sau Oaidă sunt efectele “regulii under 21”, dar efectele negative, în sensul că impunerea FRF a adus în prim-plan şi nişte jucători fără potenţial. Măţan a fost cel mai bun jucător al României la Europeanul din Ungaria şi Slovenia, dar şi adversarii au înţeles asta şi s-au axat asupra lui, pe final fiind prea obosit pentru a ne aduce calificarea de unul singur. Vlădoiu a jucat bine, în special după pauză, dar Haruţ trebuia ţrecut pe bancă şi Boboc menţinut în teren, după ce făcuse un joc foarte bun cu Ungaria. Paşcanu a avut un turneu final remarcabil, ca şi acum doi ani, dar s-a accidentat, iar Drăguşin a arătat bine în jumătatea de oră de la debut.
România vine acasă cu fruntea sus, după nişte meciuri în care a arătat că se poate ridica fără probleme la nivelul celor mai bine cotate naţionale U21. Problema acestor puşti va apărea în momentul trecerii la seniori, am constatat acest lucru şi cu generaţia anterioară, care nu s-a ridicat, cel puţin nu imediat, la nivelul speranţelor puse în ei.
România U21: Vlad 7 – Vlădoiu 7, Ciobotariu 6, Paşcanu 7 (63 Drăgușin) 7, Haruţ 5 – Oaidă 4, Dulca 4 (56 Moruțan) 2, Itu 4 (46 Ciobanu) 5 – Olaru 6, Ad. Petre 2 (77 Oct. Popescu) 5, Măţan 7. Antrenor: Adrian Mutu
Germania U21: Dahmen – Vagnoman, Pieper, Scholtterbeck, Raum – Baku (82 Jakobs), Dorsch, Maier – Klimowicz (63 Burkardt) – Berisha (90+1 Stach), Nmecha. Antrenor: Stefan Kuntz
