Deşi inofensiv, multe luni ale anului, pârâul Balasan, care pleacă de lângă Pleniţa străbate molcom Unirea, apoi Dobridorul, pentru a alimenta balta Cilieni – arie protejată –, de unde, traversând Băileştiul, se deversează în balta Strâmba la Sud-Vest de Catane şi de aici în Dunăre. Cursul Balasanului, cu debit fluctuant, pare unul regularizat, dar nu este şi dacă menţine sau contribuie la pânza de apă freatică, ridicată, în vecinătatea sa, îşi face de cap, îndeosebi, primăvara, când inundă întinse perimetre agricole, generând, se subînţelege, consistente pagube materiale deţinătorilor de terenuri. Problema nu este nouă, dar nici uşor surmontabilă, soluţiile tehnice, identificate în ultimii ani, dovedindu-se mai degrabă nişte paleative. La ora de faţă, de pildă, EtinoCereal Catane, o societate agricolă ce administrează peste 3.000 ha, are sub apă 400 ha. Pentru care plăteşte redevenţa convenită cu arendatorii. Ochiuri mari de luciu de apă sunt un paradis al raţelor sălbatice, cocostârcilor şi lebedelor. Evident, şi al pescarilor. Peisajul dominant este unul specific Deltei Dunării şi nu Câmpiei Băileştiului. Fiindcă tot suntem în vecinătatea marelui fluviu. Şi Marie Laure Campiot, o franţuzoaică, din Limoge (gazda celei de-a 23-a ediţii a salonului vinurilor, în zilele de 17, 18 şi 19 februarie a.c.), tehnologul şef de la EtinoCereal Catane, mare lucru nu înţelege din această împărăţie a apelor. Pământul este din cale-afară de fertil. Şi e păcat să nu producă. Cum s-a ajuns aici? Întrebarea are rostul său. SPP Ianoş (Staţie de punere sub presiune) aparţine ANIF Dolj; aceasta, cu cele patru pompe de mare capacitate (5.000 mc/h fiecare), ar fi în măsură să deverseze în Dunăre băltirile de care vorbeam. Contracost. Anul trecut, acum doi ani, decontarea cheltuielilor aferente, în primul rând cele legate de preţul curentului electric, pentru consumul căruia nu există contuar, s-a făcut pauşal de Agroexport, EtinoCereal Catane şi ISU Dolj. Nu s-a rezolvat, decât temporar, o problemă tehnică mult mai complicată: colmatarea canalelor de desecare, practic scoaterea acestora din folosinţă. Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare (ANIF Dolj), mereu cu o altă conducere, în pierdere resimţită de competenţe profesionale, odinioară în exces, a scăpat „din mână” infrastructura de îmbunătăţiri funciare aparţinând domeniului privat al statului. Se pot invoca multe prevederi ale legii îmbunătăţirilor funciare (138/2004, republicată în 2009), dar problema rămâne în „coadă de peşte”, adică inventariată şi nesoluţionată. La Catane, Mladin Constantin („Costinel” cum îl ştiu localnicii) care îşi câştigă pâinea la EtinoCereal Catane, alături de alţi 138 de consăteni, ne spune că un afluent al Balasanului, cunoscut în zonă sub numele de pârâul Căcata, se înfurie şi acesta, nu rareori, dar să lăsăm jargonul local, deşi Mladin Constantin ştie ce vorbeşte.
Dacă lecturăm legea…
Fostul prefect de Dolj, în calitatea sa de şef al ISU, s-a implicat, în anii, din urmă, având aprobările de rigoare, în evacuarea excesului de umiditate. ANIF Dolj avea nevoie de bani, cum are şi acum. Şi i-a primit. Operaţiunea a avut efectul unui masaj la un picior de lemn. Fiindcă, în această primăvară, ar trebui făcut acelaşi lucru. Legea îmbunătăţirilor funciare, pe care o menţionam, stipulează că „neexecutarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii ale amenajărilor funciare” constituie contravenţie. Vax. Cei de la EtinoCereal Catane spun aşa: „Noi am suportat cheltuiala integrală a unor drumuri de acces, aşa-zise drumuri de hotar. Am adus piatră de la Calafat şi chiar de la Craiova. Am plătit 70.000 euro pentru un drum, care pleacă din comună până la podul de peste Balasan. Toată ziua ni se cere să băgăm mâna în buzunare. Suntem şi principalul contribuabil la bugetul local”. Regularizarea râului nărăvaş, Balasan, ar presupune implicarea tuturor primăriilor din localităţile traversate, în aval. Dar se ridică din umeri. De ce să se lege la cap unii care nu sunt afectaţi. Pe bună dreptate. Crescătorilor de animale din Catane ochiurile de apă le muşcă din islazul comunal, dar contează prea puţin. Când nu mai ajunge iarba, turmele de oi şi capre – sunt peste 30 de stâne – intră abuziv în culturile agricole. Anul trecut, paza culturilor, printr-o firmă de profil, i-a costat pe cei de la EtinoCereal 80.000 euro. Dar şi câteva încăierări în toată regula. Legea şi statul de drept, cum îi spunem noi, încep mai încolo, pe la Băileşti.
Seceta începe unde se termină luciul de apă
E greu de înţeles, din jurnalele de ştiri sau din relatări prozaice, stările prin care trec fermierii doljeni. Nu de regulă, ci în primăvara aceasta, de pildă. Cine crede, şi sunt destui aceia îndrăgostiţi de peisajul bucolic, că o duc bine de pildă cei de la EtinoCereal Catane, se amăgeşte. Câteva lucruri sunt de invidiat, ca de pildă o bază materială modernă. Am văzut o sofisticată combină New Holland CR10, care a costat, ni s-a spus, 500.000 de euro, capabilă de randamente excepţionale (800 tone în 8 ore de lucru), dar şi alte tipuri de utilaje de mare randament, etalate de ultimele târguri în domeniu. Să nu omitem un siloz de 15.000 de tone, la Băileşti, în incinta fostului FNC (acum o ruină). Cu o structură de culturi obişnuită – 700 ha grâu, 840 ha rapiţă, 900 ha floarea-soarelui, 200 ha orz, 200 ha porumb –, culturi agricole deja înfiinţate sau în curs, se speră la un an agricol avantajos. Semnele sunt, deocamdată, dezamăgitoare. Fiindcă seceta îşi arată deja colţii. Dar asta este o altă discuţie. Ar mai fi de spus doar un lucru: un fond de investiţii american a cumpărat terenuri şi la Catane. Pe care le-a arendat. Pe cele din zona inundabilă, la pachet cu cele din zona ferită de inundaţii. Avansul… înainte. Cei din Catane nu sunt singurii care se plâng de revărsări ale Balasanului. Şi mai ales de starea canalelor de desecare şi drenaj, care aveau menirea înlăturării excesului de umiditate. Cei care şi-au bătut joc de ele sunt oamenii din zonă. Lucrările de îmbunătăţiri funciare, ca 
lucrări hidrotehnice complexe, necesită o preocupare susţinută, prin specialişti competenţi. Ceea ce nu mai avem. De fapt, lipseşte şi înţelegerea de circumstanţă. Să ne oprim aici, fiindcă nu suntem moralizatorii neamului. La câteva interogaţii trebuie totuşi dat răspuns. Cine dă socoteală pentru infrastructura de îmbunătăţiri funciare aparţinând domeniului privat al statului, situată pe terenuri cu destinaţii agricole, deţinute de societăţi comerciale cu capital privat? Ce se poate face, totuşi, la Catane, dar şi la Rast, dar şi la Negoi, unde inundaţiile datorate excesului de umiditate produc pagube imense. Legea 138/2004, modificată prin Legea 269/2015 stipulează că „statul intervine prin Agenţie numai pentru finanţarea lucrărilor de investiţii efectuate pe terenuri proprietate publică şi privată a statului”. Şi ca să ne „frecăm la urechea stângă cu mâna dreaptă” OUG 82/2011 privind unele măsuri de organizare a activităţii de îmbunătăţiri funciare amintea că Agenţia pune în funcţiune staţiile de desecare din zona ce urmează a fi afectată pentru prevenirea inundării terenurilor agricole, a infrastructurii de îmbunătăţiri funciare ş.a.m.d.. Ca să nu se mai înţeleagă nimic într-o legislaţie atât de incoerentă.
