În imensa Arena AccortHotels din Paris (ex-Palatul Sporturilor- Paris Bercy) echipa Franţei s-a impus în faţa Norvegiei (33-26) câştigând pentru a 6-a oară titlul suprem. “Experţii”, “irezistibilii”, “invincibilii”, cum au fost alintaţi de presa din Hexagon, conduşi în teren de Nikola Karabatici şi de pe banca tehnică de Didier Dinart, au avut dificultăţi doar în prima repriză, când au fost conduşi până în ultimele secunde, după care s-au dezlănţuit. Nordicii, care nu pierduseră în grupă, decât în faţa aceluiaşi adversar (28-31) au avut momente bune de joc îngrijorând asistenţa: 17-17 în min. 29, când o intercepţie a lui Fabregas şi un contraatac lansat prin Valentin Porte i-a adus nesperat pe francezi în avantaj (18-17) la pauză. A fost un moment psihologic. În repriza secundă, legea au făcut-o francezii, încât în min. 36 avansul era deja de 5 goluri. Nordicii nu au mai avut aplombul din prima repriză, nici inspiraţia, iar golurile primite i-au îndoit, treptat-treptat. Didier Dinart, succesorul lui Calude Onesta, l-a titularizat pe Vincent Gerard în locul lui Thiery Omeyer în semifinale şi nu a greşit, portarul francez având intervenţii salutare. În fine, Didier Dinart, elogiat în mod îndreptăţit s-a dovedit inspirat în alcătuirea lotului de jucători, reuşind să suplinească absenţa lui Luka Karabatici, accidentat în debutul turneului. Fostul selecţioner (2002-2016) Claude Onesta, devenit manager general, a câştigat campionatul, aflându-se în tribună, pentru prima dată după 15 ani. Mondialul a evidenţiat o tranziţie reuşită între Claude Onesta şi Didier Dinart. Franţa domină handbalul masculin mondial în continuare, a şi lansat noi talente precum Nedin Remili (21 de ani) şi Ludovic Fabregas (20 de ani) dar Norvegia a arătat că…vine, şi nu este exclus să reuşească, aşa cum a performat în handbalul feminin. Mari decepţii: Germania şi Danemarca.
