O discuţie cu iz de amatorism despre preţul grâului. Şi nu doar

Consilierii judeţeni de la Dolj au avut, între altele, de votat, marţi, 28 ianuarie a.c., proiectul de hotărâre privind stabilirea preţurilor medii ale produselor agricole în vederea determinării veniturilor obţinute din arendare. Conform prevederilor din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, Direcţia pentru Agricultură Dolj a comunicat propriile estimări la preţurile medii pentru acest an, propunând pentru grâu un preţ de 0,60 lei/kg, după ce anul trecut – prin corecţia din luna august – a fost de 0,56 lei/kg, la porumb de 0,50 lei/kg, la orz 0,60 lei/kg şi aşa mai departe. Că este un anacronism să prognozezi preţul mediu la o serie de produse agricole, din recolta anului în curs, în luna ianuarie, asta ţine de legiuitor, deloc inspirat, ca în atâtea şi atâtea împrejurări. Ce bază de calcul a fost avută în vedere de specialiştii Direcţiei pentru Agricultură Dolj nu se menţionează în raportul anexat la proiectul de hotărâre, semnat de vicepreşedintele Consiliului Judeţean Laurenţiu Ivanovici. Până aici birocraţie curată. Şi a urmat „datul cu părerea”, Marius Deca, reprezentantul Guvernului în teritoriu, opinând că „această variantă este cea mai bună”, pentru că anul trecut a făcut un calcul matematic şi nu i-a rezultat o diferenţă mare între preţul propus iniţial de Direcţia pentru Agricultură Dolj – 0,90 lei/kg şi preţul votat în Consiliul Judeţean Dolj, de 0,56 lei/kg. Dacă o corecţie de peste 35% e nesemnificativă, e de luat în seamă un asemenea raţionament. Nu credem că era nevoie „de calculul matematic” pe care îl invocă, dezinvolt, Marius Deca, circumscriindu-se unui amatorism desăvârşit. Şi iată de ce. Suntem în luna ianuarie. Prin stratul de zăpadă aşternut pe întinderea Doljului, semnele unui an agricol generos, cel puţin deocamdată, n-ar lipsi. Numai că până la recoltare şi înmagazinarea producţiei agricole, dacă ne referim la cereale, drumul este lung. Iar preţurile care se vor practica sunt greu de estimat, chiar şi orientativ. Nu vom proceda la temeinice „calcule matematice”, ci la altceva: luarea ca referinţă a preţului mediu pe pieţele reprezentative din ţară. Anul trecut, pe 9 ianuarie, de pildă, o tonă de grâu se vindea, potrivit datelor centralizate de Ministerul Agriculturii, cu 263 euro. La jumătatea lunii august, adică după încheierea recoltării, preţul coborâse brusc la 142 euro/tonă. Cine a avut unde să-şi depoziteze producţia putea obţine 167 euro/tonă la jumătatea lunii decembrie 2013. Traderii, adică marii comercianţi, care cumpără de la producători şi apoi exportă, au primit pentru o tonă de grâu exportată în Egipt 233 euro. La 22 ianuarie a.c., preţul unei tone de grâu în Oltenia a fost calculat la 177,01 euro/tonă (803,26 lei) şi la 192,99 euro/tonă (875,75 lei) în Muntenia. La porumb, la aceeaşi dată, preţul a fost – în Oltenia – de 126,42 euro/tonă (573,067 lei) şi de 140,09 euro/tonă (635,70 lei) în Muntenia. Cu alte cuvinte, într-o discuţie de această factură, curăţată de diletantism, erau de luat în discuţie mai mulţi factori aleatori: prognoza climatică a anului agricol, dinamica preţurilor la bursele cerealiere şi, în egală măsură, momentul valorificării producţiei. Altminteri, ca să ne aflăm în vorbă ne putem da cu părerea în orice împrejurare, inclusiv asupra flotaţiei preţurilor la bursele cerealiere.