Binecunoscut în lumea întreagă, Shimon Peres a fost validat de ai lui destul de târziu drept un virtuos politician, fiind considerat o bună parte din viaţă drept un om politic tradiţional. Ca preşedinte a dobândit după multă vreme statutul de om de stat. Şi ceea ce contează mai puţin pentru lume este însă important pentru istorie. Shimon Peres rămâne în istoria Israelului, într-o măsură aparte: face parte din generaţia de pionieri, fondatori ai Israelului, generaţia Ben Gurion, cea a kibuţurilor. Pacea – concordia cu vecinii – a fost marea obsesie a vieţii sale, a dialogat cu palestinienii, ştia să dialogheze la fel ca mare parte a colegilor săi din Partidul Muncii, şi a fost unul din partizanii ardenţi ai coabitării. Seducea, impunea, avea cuvânt, memorie, inteligenţă, surpinzând prin memoria reflexelor. Se spune că avea o privire extrem de surprinzătoare. Dialoga în engleză stăpânind subtilităţile limbii, dar şi în franceză limba unei ţări pe care o stima. Cu toate acestea avea un forţat accent polonez. Infatigabil, era capabil să nu doarmă timp de mai multe zile. La decernarea Premiului Nobel pentru Pace, împreună cu Yitzhak Rabin şi Yasser Arafat, s-a considerat un imens servitor al ţării sale şi unul dintre ambasadorii ei. Interesant este că la a 90-a aniversare, fostul premier britanic, Tony Blair, evocându-i popularitatea, a spus zâmbind: „Noi avem regiunea noastră, voi îl aveţi pe Shimon Peres”. Constant reales, timp de 50 de ani, ministru cu o longevitate inedită în 12 guverne, de trei ori premier, nu este o exagerare că istoria sa se confundă cu a Israelului. Avea 25 de ani când l-a întâlnit prima dată pe fondatorul statului, David Ben Gurion. Nu îşi imagina atunci că i se va decerna Premiul Nobel pentru Pace, răsplătindu-i-se dialogul cu egiptenii, iordanienii sau palestinienii, fiind un actor major al Acordului de la Oslo.
Shimon Peres – 12 momente importante
2 august 1923 – Shimon Peres se naşte la Vichneva, în Polonia, (actualmente în Belarus)
1934 – Soseşte în Palestina, teritoriu aflat sub mandat britanic
1959 –Este ales în Knesset
1959-1965 – Vice-ministru al Apărării
1968 – Secretar general al Partidului Muncii, rebotezat Avoda
1984-1986 – Prim-ministru
13 septembrie 1993– Semnatar al Acordului de la Oslo în calitate de ministru al Afacerilor Externe
1994 – Este recompensat cu Premiul Nobel pentru Pace, alături de Yasser Arafat şi Yitzhak Rabin
4 noiembrie 1995 –Este asasinat Yitzhak Rabin
4 noiembrie 1995-18 iunie 1996 – Prim-ministru
2007-2014 – Preşedinte
28 septembrie 2016 – Moare la Ramat Gan, lângă Tel-Aviv
