Victorie simpatică a CSU Craiova la Bucureşti, în faţa Rapidului, neînvins şi fără gol primit în primele 6 etape de campionat. În fine, o revelaţie. Susţinuţi de o galerie, să-i spunem frenetică, giuleştenii s-au autodepăşit în debutul actualului campionat, dobândind nu numai încredere, dar şi un moral de învingător. Deschizând scorul în partida cu CSU Craiova, prin Alexandru Albu (min. 15), adus în vară de la UTA, aseară, misiunea giuleştenilor devenea realmente mai uşoară. Stăpâneau psihic jocul. Că singuri şi-au făcut viaţa amară, prin eliminarea fundaşului lateral Belu, este o altă discuţie. În repriza secundă însă giuleştenii au avut genunchii moi şi nici o idee de joc. Scorul, după fizionomia reprizei secunde, putea deveni devastator, chiar dacă egalarea a venit târziu. Se poate spune că Rapidul a plătit tribut vocaţiei pentru îngâmfare, deşi nu o ţin puterile să o practice, nici la nivelul mediu al altora. Şi decât îngâmfare medie, mai bine deloc. Pe „Naţional” n-a avut loc nici o minune. Craiova lui Mihai Rotaru a câştigat, graţie unei reprize secunde inspirate, prin raidurile lui Markovic şi Baiaram, dar în special a torpilei bosniacului Elvir Koljic, din minutele de prelungire. O bijuterie de execuţie. După ce neşansa se întâlnise cu neputinţa, până la exasperare. A spus câteva lucruri după meci antrenorul Laurenţiu Reghecampf, cam „teatral”, pentru a se înţelege că aportul său la victoria obţinută a fost unul decisiv. O fi fost… dacă a stat în şutul fabulos al lui Koljic. Observaţia care merita făcută era alta: neatenţia la marcaj, în treimea proprie, fiindcă la golul primit, Albu fusese lăsat realmente fără supraveghere strânsă, putând şuta, cu pregătirea balonului, în colţul lung al porţii lui Pigliaceli. În rest, echipa a părut mai proaspătă fizic, în repriza a doua, mai stăpână pe sine, etalând o bună circulaţie a balonului, pentru dezechilibrarea defensivei giuleştene, în timp ce rapidiştii acuzau cârcei şi blocaje musculare nefireşti. Una peste alte, victoria Craiovei a plăcut. Rapidul ca să rămână o echipă simpatizată, trebuie să-şi „amelioreze” fair-play-ul propriilor suporteri fiindcă „iubirea” acestora îi pot provoca mari probleme.
