Simbolistica unui gest inspirat

Sunt mai mulţi ani, vreo nouă la număr, de când ceremonia respectivă, lipsită de fast, are continuitate. Olimpicii Doljului, însoţiţi de dascălii şi îndrumătorii lor, dar şi de reprezentanţi ai ISJ Dolj, sunt invitaţi sistematic la Consiliul Judeţean Dolj, de preşedintele Ion Prioteasa, pentru a li se înmâna diplome şi premii în bani, drept recunoştinţă pentru aportul lor la imaginea învăţământului preuniversitar doljean şi, de ce nu, a Doljului. S-a relatat, ieri, in extenso, în cotidianul nostru, despre desfăşurarea evenimentului. Cu simbolistica lui perenă. Fiindcă, dincolo de premiile înmânate şi discursul calibrat al preşedintelui Consiliului Judeţean Dolj, altceva mi s-a părut de semnalat: robusta bucurie, atât a elevilor, cât şi a cadrelor didactice de la unităţile şcolare cu astfel de copii-minune, de a simţi că performanţa lor iradiază de-a dreptul tonic la nivelul unei comunităţi, care se vrea teafără. Mai mult, în alocuţiunea sa caldă, preşedintele Consilului Judeţean Dolj a făcut menţiunea că, la finele anului, va mai exista o premiere pentru performerii sportivi şi cei din domeniul meseriilor din rândul elevilor. Şi nimic nu e mai reconfortant decât să admiri aceste minuni de copii, cu fizionomia lor candidă, care probează peremptoriu zăcământul de inteligenţă nativă, de sagacitate, de gândire vioaie, care încă există pe aceste meleaguri. Nu am să enumăr performanţii, toţi, dar realmente toţi, demni de felicitat. Am să menţionez numele Izabelei Tiberiade, locul I la Olimpiada Internaţională de Limba Rromani. Pentru detenta ei, aproape inefabilă, de a părăsi o lume. Cu sechelele ei. Copiii aceştia-minune ai Doljului, apţi să ia cu asalt orice universitate din lume, pot, la rândul lor, să devină modele şi, mai mult, să valideze o încredere în ziua de mâine, de care, nu rareori, ne îndoim. Modele, am spus. Fiindcă colegii lor se uită şi ei în jur şi ce văd pe toate ecranele patriei, cine sunt oamenii de succes, cocoţaţi în funcţii pe aliniament politic, „personalităţile” momentului? Sunt ei oameni riguroşi, inteligenţi, corecţi, profunzi? Astăzi merge şi fără inteligenţă, creativitate, seriozitate. Util este tupeul. Dar mâine? Din demnitatea publică pe care o ocupă, Ion Prioteasa a transmis un mesaj cu o simbolistică inspirată: orice împlinire, de o asemenea amplitudine intelectuală, bucură nu doar părinţii şi rudele apropiate ale performerilor, nu doar şcoala respectivă, ci inclusiv comunitatea. Am mai face o menţiune deloc lipsită de sens. Prin lege, şi ne referim la cea a administraţiei publice locale, învăţământul preuniversitar de stat, ca şi cel gimnazial, nu se află în subordinea Consiliului Judeţean Dolj. Mai degrabă, ISJ-ul, considerat drept un serviciu deconcentrat, se află în subordinea Instituţiei Prefectului şi opinăm că acelaşi lucru trebuia să-l facă şi reprezentantul guvernului în teritoriu că, slavă Domnului, nu îl asfixiază grijile. Ori, când nu saluţi nici măcar performanţa de excepţie a unor copii cu har, devine de neînţeles ce te poate face să vibrezi de emoţie. Dar e o pierdere de timp cu orice comentariu subsecvent. Revenim la festivitatea menţionată. Lipsită de orice valenţe politice, dar să nu mai vorbim de cele electorale. Ea trebuia făcută, dincolo de acordarea de diplome şi premiile enunţate, pentru a dovedi că, în pofida atâtor şi atâtor neajunsuri cotidiene, spre şcoala doljeană, ca entitate educaţională, încă se priveşte cu ochii deschişi şi nimic din ceea ce se întâmplă în acest teritoriu nu ne rămâne străin. Viaţa unei comunităţi care se vrea, cum spuneam, teafără are nevoie vitală de astfel de împliniri, cu care este răsplătită an de an pentru o continuitate cât mai fertilă.