Presa franceză, de ieri şi de astăzi, nu s-a arătat deloc încântată de vizita „stânjenitoare”, la Paris, a prinţului moştenitor al Arabiei Saudite, Mohammed Ben Salmane, la invitaţia preşedintelui Emmanuel Macron. Prinţul moştenitor saudit, în premieră în spaţiul UE, după asasinarea la 2 octombrie 2018, a jurnalistului de la Washington Post, Jamal Khashoggi, suspectat de serviciile de informaţii americane de a fi fost comanditarul afacerii sordide, din sediul consulatului Arabiei Saudite din Istanbul, a fost primit aşadar pentru un dineu de lucru la Elysee, declanşând un concert al indignării din partea organizaţiilor de apărare a drepturilor omului, în plin conflict ruso-ucrainian. Hatice Cengiz, logodnica lui Jamal Khashoggi, s-a arătat scandalizată de primirea cu toate onorurile a călăului partenerului său. Anterior descinderii la Paris, prinţul moştenitor, în prima etapă a vizitei sale în Europa, fusese primit la Atena de premierul Kyriakos Mitsotakis, respectându-se, de asemenea protocolul uzual. Într-un fel… nimic nou: în urmă cu 8 luni, preşedintele francez fusese primul lider din Occident, deplasat în Arabia Saudită, la Djeddah, vizită urmată de prezenţa la Riyad a premierului britanic Boris Johnson, şi apoi, în urmă cu circa două săptămâni, aceea a lui Joe Biden, de asemenea la Djeddah. Întâlnirea de la Elysee semnalează „reabilitarea” liderului de facto al regatului saudit, considerat un paria la un moment dat, revenirea acestuia, în forţă, pe scena internaţională, în contextul războiului din Ucraina şi al preţului ridicat al energiei. Salutat pentru reformele sale, „MBS” este criticat din cauza represiunii contra dizidenţilor din mediul religios, politic, intelectual, economic şi chiar din sânul familiei. În faţa unor atacuri virulente, cu precădere din partea unor ONG-uri, premierul francez Elisabeth Borne a încercat o lămurire a lucrurilor: în discuţie nu se află o slăbire a angajamentelor în favoarea drepturilor omului, ci contextul cunoscut, Rusia ameninţând cu întreruperea aprovizionării cu gaz. Cu toate acestea, Macron este acuzat de hiper-cinism. Dar numai el? La 18 iulie a.c., UE a anunţat, cu mare pompă, un acord cu Azerbaidjanul, în vederea dublării „în câţiva ani” a importurilor de gaz natural. În cursul discuţiei purtate cu Ilham Aliyev, preşedintele Azerbaidjanului, Ursula von der Leyen a decretat că Azerbaidjanul face parte dintre furnizorii frecventabili şi demni de încredere. Excelează cumva Baku în respectarea drepturilor omului? La 27 septembrie 2020, Azerbaidjanul a intervenit în Nagorno-Karabakh, o enclavă armeană, care deşi îşi declarase independenţa în 1991, la prăbuşirea URSS, a fost atacată de azeri, încercându-se recuperarea ei. Independenţa micii republici n-a fost recunoscută niciodată de comunitatea internaţională. În fine, Der Spiegel furnizează o informaţie „interesantă”: Gerhard Schroder s-ar fi deplasat la Moscova pentru a discuta despre livrarea de gaz prin Nord Stream 1, după ce a trecut şi prin Baku. Lunga relaţie amicală dintre Schroder şi Putin este reevaluată. De la prinţul moştenitor al Arabiei Saudite, Emmanuel Macron n-a obţinut mare lucru, în afara unei creşteri a extracţiei de la 13,2 mil. barili pe zi, la 13,5 mil barili. În schimb, Parisul nu uită că anul trecut, Arabia Saudită a fost primul client al vânzărilor de arme franceze: 703 mil euro, contracte. Din 2015 Arabia Saudită conduce o coaliţie militară contra rebelilor hutu din Yemen, susţinuţi de Iran. Este acuzată de crime de război. Fiind al doilea producător mondial de petrol, este însă partenerul ideal. Anul trecut Franţa a importat 2,6 mil. tone petrol (7,7% din consum). Încă un detaliu, într-un fel picant: familia regală saudită posedă un palat pe Coasta de Azur, lângă Cannes, iar hotelul Crillon din Piaţa Concorde, este din 2010 proprietatea unuia dintre 35 de fraţi şi surori, Moutaib Ben Abdallah Ben Abdelaziz Al Saoud. Unul dintre rivalii lui Ben Salmane, prinţul Al Walid posedă hotelul George V, la Paris. Politica carnetelor de cec promovată de Riyad rămâne în continuare viabilă. În ceea ce-l priveşte pe Emmanuel Macron, liderul de la Elysee nu se află la primul număr de echilibristică, şi ştie mai bine, decât oricine, cât valorează morala în politică.
