Profesor Poema Dondoe, un nume de referinţă în sistemul de educaţie doljean : “Am reuşit să le transmit elevilor ceva nou prin muzică ”

0
835

Muzica este prezentă în nenumărate manifestări din viaţa noastră, fiind una dintre cele mai profunde şi mai complexe forme de artã. Ea ne încântã, ne bucură auzul, trezeşte în noi sentimente frumoase, ne îndeamnã la gesturi nobile şi ne ajutã să înţelegem cele mai profunde gânduri şi emoţii. Educaţia muzicală este una dintre componentele cele mai importante atunci când vorbim despre înțelegerea muzicii. Toatã lumea ascultă muzicã, însă nu toţi o pot înţelege şi îi pot oferi un sens. De aceea, este necesar ca studiul educaţiei muzicale să fie introdus din timp în viața copiilor. Educația muzicală îndeplinește un rol activ în cultivarea interesului de cunoaștere a muzicii, dezvoltă, în rândul elevilor, gustul pentru frumos și îi ajută să devină mai creativi. Nu trebuie neglijat nici măcar o secundă adevărul că pentru copii, arta, în special muzica, este un mijloc de exprimare, de manifestare a lumii lor interioare. Inițierea copiilor în arta sunetelor, încă de la vârste fragede, este vitală pentru dezvoltarea personalității lor. Despre Educaţie muzicală, despre cum ajunge un profesor la sufletul unui copil, despre artă, pasiune, carieră şi perseverenţă, am vorbit cu doamna profesor Poema Dondoe, un nume de referinţă în sistemul educaţional doljean, într-un amplu interviu acordat cotidianului regional Cuvântul Libertăţii.

          Când v-aţi hotărât să deveniţi profesor de muzică şi cum a evoluat această decizie în timp? De ce aţi ales să deveniţi profesor…? 

          M-am născut într-o familie de dascăli şi am început studiul muzicii la 7 ani, când mama mea, fiindu-mi şi învăţătoare, a invitat un profesor specialist care a pregătit prima formaţie de instrumentişti a Şcolii Cernele, acolo unde am fost unul dintre cei 10 violonişti.

Din clasa a V-a, am studiat la Liceul de Arte din Craiova, locul în care l-am cunoscut pe soţul meu, acum, membru în orchestra Filarmonicii „Oltenia”. Pasiunea pentru muzică mi-a fost încurajată în cadrul Universităţii din Timişoara, unde am urmat studiile cu specializarea muzică vocală, continuând apoi în domeniul pedagogiei muzicale. În 2010 am absolvit cursurile de masterat ale Universităţii „Spiru Haret” Bucureşti, specializarea „Arta muzicală”.

Vă mărturisesc că dacă ar trebui să-mi aleg din nou o meserie, ar fi tot cea de DASCĂL, deoarece este profesia care mi-a oferit cea mai frumoasă împlinire sufletească.

Când şi unde v-aţi început cariera didactică?

Cariera de dascăl am început-o în 1979, când, terminând a III-a pe ţară, am fost repartizată ca profesor de muzică în oraşul Segarcea, din judeţul Dolj, dirijând mai întâi un cor … de adulţi, cel al cadrelor didactice de la cele 3 unităţi şcolare, iar câteva luni mai târziu, cele două coruri de copii de la Şcolile nr. 1 şi 2 Segarcea.

În următorii 10 ani de activitate, mi-am desfăşurat activitatea didactică, prin detaşare, la alte 6 unităţi şcolare, cu 6 directori, fiecare cu pretenţiile şi cerinţele lui faţă de această disciplină. În toate şcolile unde am predat am înfiinţat un COR DE COPII, orele de ansamblu coral nefiind incluse în catedră, toate repetiţiile desfăşurându-se doar când elevii terminau orele din ziua respectivă. Rezultatele muncii au apărut din primii ani, obţinând premii la Faza republicană, cu Corul şi Grupurile vocale ale Şcolilor Cernele şi Breasta.

Din 1990, m-am titularizat, prin concurs, la Şcoala nr. 39 „Nicolae Bălcescu” din Craiova, în perioada 1994–1997 fiind şi inspector şcolar de muzică la I.S.J. Dolj. Ca urmare a reintroducerii orelor de ansamblu coral în norma didactică a profesorilor de muzică, am reuşit ca, într-un timp record, să iniţiez şi să organizez Festivalul de Colinde „Datini de iarnă” (ediţia I, 1994), cu participarea a 23 formaţii corale, iar în 1995, Concursul Judeţean de Interpretare Corală „Armoniile primăverii doljene” (ediţia I cu 27 coruri). Aceste acţiuni artistice extraşcolare, la care profesorii şi elevii au răspuns cu entuziasm, au avut un rol semnificativ în punerea în valoare a talentului muzical al copiilor.

         Din anul 2007 până în 2021, când m-am pensionat, am fost titulară la Şcoala Gimnazială „Traian”, iar din anul 2011, m-am titulazat, prin concurs, la C.N. „Elena Cuza”, pentru completarea orelor din catedră.

         Fiecare etapă a fost încununată de succes. Haideţi să vorbim despre ele !

Da…am fost formator la cursurile de iniţiere metodică a profesorilor de muzică; membru în Consiliul consultativ educaţie muzicală; membru în grupul de lucru pentru revizuirea programelor şcolare; mentor practică pedagogică pentru studenţi ai Universităţilor din Bucureşti şi Craiova;   metodist în cadrul ISJ Dolj; coordonator ştiinţific la 5 lucrări gradul didactic I;  membru în jurii şi comisii de organizare şi nu în ultimu, rând, autor a  două Culegeri de cântece pentru copii şi  șase Cărţi în domeniul educaţional.

 În această meserie, important este să ajungi la inima copiilor”

       Cum se desfăşurau orele de muzică cu profesorul Poema Dondoe ? Cât de greu v-a fost să formaţi voci de la o vârstă fragedă?

În cei 42 de ani la catedră, am lucrat nu cu un elev, nu cu zece elevi, ci cu clase de peste 30 de elevi, aceasta însemnând aproximativ 600 de copii într-o săptămână. Depăşind greutăţile inerente activităţii cu un număr atât de mare de copii, cred că nimic nu poate fi mai impresionant decât să ai în faţă o clasă plină de elevi, aşteptând curioşi să le transmiţi ceva nou prin MUZICĂ.

La începutul fiecărui an şcolar, am fost preocupată constant pentru depistarea calităţilor artistice ale elevilor mei şi înfiinţarea unor formaţii corale care au constituit repere ale activităţii şcolilor unde am activat. În fiecare an, elevii m-au uimit prin înclinaţia şi atracţia spre muzică, indiferent de aptitudinile lor muzicale. Acest lucru m-a determinat să le acord atenţie nu doar celor cu înclinaţii muzicale native, ci şi celor care nu aveau voci atât de bine formate, constatând progrese evidente în dezvoltarea lor muzicală. Tocmai de aceea, mi-am propus să-i conving să nu se mărginească în a constata că muzica mângâie sau irită auzul, ci să exploreze acea misterioasă şi fascinantă lume ce se ascunde în spatele torentului de sunete.

M-am străduit ca atmosfera din orele de educaţie muzicală să fie una destinsă şi veselă. Cum să interpretezi un cântec vioi, antrenant, fără să ai un zâmbet pe faţă?? Pentru mine a fost o plăcere şi o bucurie să lucrez cu copiii. Tot timpul, energia şi sentimentele mele le-am investit în elevi, iar ei au simţit cât de marcată eram la finalul clasei a VIII-a sau a XII-a, când ne despărţeam. În această meserie, important este să ajungi la inima copiilor, să te faci îndrăgit de ei dar, cel mai important este să-ţi iubeşti elevii. DE CE? Pentru că ei simt acest lucru şi vor răspunde cu aceleaşi sentimente.

În meseria oricărui dascăl nu este totul roz. Sunt, fireşte, multe clipe de bucurie şi satisfacţie, dar în acelaşi timp, m-am confruntat cu multe probleme ivite pe parcurs. Aş putea să vă dau un exemplu: la sfârşitul fiecărui an şcolar, pleacă clasele a VIII-a şi vin cele de-a V-a, fără cunoştinţe muzicale şi experienţă de scenă. Totul se ia de la început, în sensul că din nou încep să clădesc, să construiesc aripi, să ofer copiilor plăcerea de a cânta…

        Cât este de importantă Educaţia Muzicală  pentru un tânăr ?

În ultimii 10 ani de activitate mi-am desfășurat activitatea la Școala Gimnazială „Traian” și Colegiul Național „Elena Cuza”. Ca profesor într-o şcoală de cultură generală, dar și într-un liceu de elită, unde policromia disciplinelor de învăţământ îi solicită mult pe elevi, am respectat un principiu de bază al lecţiei de educaţie muzicală: aceasta nu este o simplă oră de transmitere de informaţii, ci ora de exprimare emoţională şi modelare a personalităţii tinerilor prin arta sunetelor.

Cu fiecare teritoriu muzical cucerit, am adăugat o coardă nouă la sensibilitatea elevilor mei, căci muzica este un mijoc de a realiza „cultura sufletului”. Ea are forţa de a se face înţeleasă pe toate meridianele lumii, are „limba ei proprie”, care nu cunoaşte graniţe. Treptat, elevii mei s-au convins că muzica, alături de celelalte discipline de învăţământ, contribuie la completarea şi fixarea unor noţiuni dobândite şi, implicit, la formarea culturii lor generale.

 Muzica a pătruns adânc în inima elevilor mei printr-un limbaj universal şi ocupă un loc aparte…”

            De ce un elev de gimnaziu pe lângă Matematică şi Română, materii de examen în clasa a VIII-a, ar trebui să aibă cunoştiinţe, fie ele şi doar elementare, de muzică, de pictură, etc ?

Chiar dacă Educaţia muzicală a fost ca o „Cenuşereasă” printre celelalte discipline, fiind situată la finalul rubricilor din catalog şi timp de peste 10 ani am avut doar o jumătate de oră pe săptămână la clasele a VIII-a şi a X-a, treptat, m-am convins că MUZICA a pătruns adânc în inima elevilor mei printr-un limbaj universal şi ocupă un loc aparte. Fără să-şi dea seama, copiii o ascultă încă din leagăn, o îndrăgesc treptat, iar eu, ca profesor de specialitate am încercat să-i  atrag spre minunata lume a muzicii, să le cultiv plăcerea de a face şi asculta MUZICĂ.

Am  întâmpinat şi greutăţi specifice legate de însăşi natura acestei discipline şi anume, în raport cu celelalte arte, muzica atinge cel mai înalt grad de abstractizare. După unii teoreticieni, „muzica este o ecuaţie matematică exprimată prin sunete”. Este adevărat acest lucru, căci enunţurile în limba muzicală sunt total sau parţial necunoscute pentru unii elevi care încep să studieze muzica în ciclul gimnazial.

Cu toate acestea, vă spun şi dumneavoastă că mă consider un „profesor norocos” pentru că am avut şansa de a preda o disciplină cu un impact emoţional atât de mare asupra copiilor. Prin intermediul MUZICII am găsit cea mai frumoasă şi sinceră cale de comunicare cu elevii mei, căci disciplina Educaţie muzicală mi-a oferit cele mai diverse şi puternice modalităţi de influenţare a sensibilităţii lor.

           Privind retrospectiv, ce a însemnat pentru dumneavoastră să fiţi profesor titular de muzică la Şcoala Gimnazială Nr. 2 „Traian” Craiova?

Timp de 14 ani, în Şcoala Gimnazială Nr. 2 „Traian” Craiova, m-am simţit mereu ca acasă. Acest fapt îl datorez, în primul rând, domnului director Dumitru Cotoi, care m-a susţinut mereu în realizarea unui cabinet dotat cu aparatura specifică orelor de educaţie muzicală şi a unei costumaţii de scenă pentru elevii selecţionaţi în corul şcolii, dar şi părinţior elevilor mei care mi-au fost alături de fiecare dată, în demersurile legate de amenajarea cabinetului.

Aşa cum afirma compozitorul D. G. Kiriac că „soarta muzicii în şcoală se decide”, am fost permanent preocupată de a-i apropia cât mai mult pe copii de sursele vitale ale culturii muzicale. Cu fiecare generaţie, am reuşit să integrez elevii în viaţa artistică şi culturală a comunităţii. Fiind foarte aproape de cele două instituţii culturale, elevii mei au devenit spectatori fideli la reprezentaţiile de operă şi operetă ale Teatrului Liric, astăzi Opera Română Craiova, precum şi la concertele educative ale Filarmonicii „Oltenia”. Aceasta este de fapt menirea unui profesor de muzică: de a sensibiliza copiii faţă de armonia sunetelor şi de a forma viitorii consumatori de muzică, viitorii melomani. De exemplu, „MANAGER PENTRU O ZI” la Filarmonica „Oltenia” a fost elevul meu, Piciu Răzvan din clasa a VI-a, în anul şcolar 2013/2014. Astăzi, Răzvan este student la Universitatea de Medicină din Craiova.

       Cât de greu este pentru un copil să devină un artist, care să cânte pe o scenă?

Copiii au diferite niveluri de dotare muzicală, cunoscute sub numele de: înclinaţii sau predispoziţii, aptitudini, muzicalitate, talent. Încă din primul an la catedră, am pornit de la ideea că fiecare copil reprezintă o personalitate şi trebuie tratat ca atare, iar eu, ca profesor, am datoria să descopăr şi să cultiv însuşirile unice cu care este înzestrat, să-i descopăr aptitudinile muzicale, să-i cultiv auzul muzical, simţul ritmic şi melodic, memoria muzicală, etc.

Meseria de dascăl este frumoasă şi complexă dar, în acelaşi timp pretenţioasă, pentru că se lucrează cu un material uman extrem de sensibil, fragil şi complex, cum este Copilul, Omul în devenire. Atragerea copiilor spre lumea muzicii, dezvoltarea sensibilităţii şi receptivităţii muzicale am realizat-o prin intermediul celor 4 mijloace pe care le-am avut la îndemână: cântecul, audiţia muzicală, jocul muzical şi ansamblul coral.

 Care este rolul profesorului ?

Experienţa ca Dascăl am căpătat-o treptat, în cele peste patru decenii de activitate. Am urmărit elevii în toate perioadele de dezvoltare: ca preşcolari, în ciclul primar, gimnazial şi liceal. I-am format PRIN şi PENTRU MUZICĂ, fie în orele de Educaţie muzicală – încercând să le descopăr şi să le dezvolt înclinaţiile şi aptitudinile muzicale, fie în orele de Ansamblu coral – urmărind să le cultiv talentul şi plăcerea de a se exprima prin cântec, dans, mişcare, atât ca solişti vocali, cât şi ca membri ai unui grup vocal sau formaţie corală.

Nu este simplu să cultivi vocea unui solist vocal, căci vocea omenească şi în special VOCEA DE COPIL este instrumentul cel mai fin şi mai sensibil. Nu este uşor să lucrezi cu un grup vocal sau cu un cor mare de elevi, căci CORUL, un organism cu un suflet propriu, este cel mai expresiv dintre toate ansamblurile de muzică interpretativă. Fie că a fost vorba de elevii din Corul şcolii sau de soliştii vocali de excepţie precum: Liviu Dică, Ana Maria Doană, Daria Mirea, Carla Boboc, Mihaela Florea, Eliza Calafeteanu, Delia Popescu, Maria Alexie, Ema Drâgnei, Ștefania Ghiță, Alexia Roman, Flavius Ştefan, permanent le-am încurajat pasiunea, talentul, creativitatea, exprimarea emoţiilor, dar mai ales, gestionarea lor. Pe toţi i-am învăţat să comunice prin muzică, i-am motivat să fie cei mai buni când apar pe scenă, să înveţe să-şi depăşească emoţiile şi să-şi pună în valoare talentul.

         De-a lungul carierei dumneavoastre didactice şi artistice aţi participat la multe spectacole, concursuri şi festivaluri naţionale de prestigiu. Puteţi să ne vorbiţi despre câteva dintre ele? Ce premii aţi câştigat cu elevii dumneavoastră?

Referitor la a descoperi, cultiva și lansa talente, consider că nicăieri nu pot fi lansate mai bine tinerele talente decât într-o oră de Educație muzicală – când talentații clasei sunt aplaudați chiar de colegii lor, în cancelarie – când talentații școlii sunt aplaudați chiar de profesorii lor sau pe o scenă de spectacol – când sunt aplaudați de părinți și publicul larg.

Cultivarea talentului și vocii elevilor mei, a aptitudinilor de a cânta îngrijit, cu un sunet cald, rotund și catifelat, cultivarea plăcerii de a se manifesta prin cântec, atât în calitate de membri ai unei formații corale, cât și ca soliști, de a-și exprima prin intermediul muzicii emoțiile și sentimentele, au condus la rezultate deosebite, obținând peste 100 de distincții la concursuri și festivaluri.

Astfel, la Olimpiada Națională de Muzică (Concursul Național Coral) am obţinut 11 premii I – Corul/ Grupul vocal „Fantezia” şi 7 premii I și II – soliști vocali. La Festivaluri Internaționale/ Naționale de Muzică ușoară – cu premiile elevei Ana Maria Doană: Trofeul Grupei – Festivalul Internațional de Interpretare „Capitala muzicală Sibiu”, 2017; Trofeul de Aur – Festivalul Internațional de Interpretare „Ursulețul de Aur”, 2018. De asemenea am obţinut Premiul I – Festivalul Internațional „Kaunas Talent”, Lituania, 2017; Premiul I – Festivalul Internațional de Interpretare „Delfinul de Aur”, Năvodari, 2017; Premiul I – Concursul Internațional de dans și muzică „Ghiocelul de Argint”, Arad, 2018; precum şi Trofeul „Aurel Manolache” – Festivalul Național „Mamaia copiilor”, 2018. Am participat la Concursul Național de Folclor pentru elevi „Maria Tanase” unde am obţinut cinci premii I – Grup vocal  și soliști vocali. La Concursurile de Colinde – Corul Fantezia, am mers la Festivalul-Concurs interjudețean „Glas de înger”, unde am obţinut  de două ori Marele premiu, şi de cinci ori premii I. Tot în cadrul Concursurilor de Colide s-au desfăşurat Festivalul-Concurs „Datini de iarnă”, unde am obţinut nouă premii I – Corul „Fantezia”, la 2003-2017; precum şi Festivalul-Concurs „Dor de sărbători”, de unde am venit cu Marele premiu şi patru premii I.  Tot în palmaresul meu şi al elevilor mei este şi Concursul Francofoniei – Corul și Grupul vocal de divertisment „Fantezia”, 2001-2017 , unde am obţinut de trei ori Marele premiu al Francofoniei şi 2 Grand prix pour la chorale și  patru premii I – Corul „Fantezia”: 2003 – 2017.

Regretul meu este că timp de 20 de ani, am refuzat să primesc ore de dirigenţie”

             Există ceva care vă deranjează că nu aţi reuşit să duceţi la împlinire, sau regretaţi ceva ?

Relația cu toți elevii mei a fost foarte apropiată, bazată pe dialog și cooperare, respect și prietenie, de încurajare a participării lor la activitățile artistice Dar o relație cu totul specială am avut-o cu elevii cărora le-am fost dirigintă, i-am consiliat permanent în cei 4 ani de gimnaziu, am organizat întâlniri după absolvirea liceului și cu foarte mulți păstrez legatura și acum, când și-au croit un drum în viață, au profesii frumoase și mulți au devenit, la rândul lor, părinți.

Un regret este că, timp de mai bine de 20 de ani, am refuzat să primesc ore de dirigenție, crezând că nu mă voi putea ocupa la fel de bine și de orele de dirigenție, şi de cele de cor, și de repetițiile pentru spectacole. După ce am dus la capăt a V-a serie și am văzut ce înseamnă să fii dirigintele unei clase, mi-a părut rău că atâția ani m-am ferit de aceste ore, care de fapt, cimentează pe viață legătura sufletească dintre dascăl și elevii lui.

             Ce sfaturi le-aţi da tinerilor dascăli sau celor care se pregătesc să urmeze o carieră în acest domeniu?

Colegii mai tineri sunt foarte informați și știu ce au de făcut. Le spun însă că elevii apreciază la un profesor corectitudinea și sinceritatea, adică să știe cum și când să-i laude, când și cum să-i critice. Elevul nu trebuie dezamăgit niciodată și, în felul acesta, îl vei avea mereu aproape.

         Aţi depus eforturi extraordinare, pasiune în munca dumneavoastră de profesor, iar acestea au fost răsplătite. Chiar anul acesta aţi făcut parte dintre laureații Premiului „Mentor pentru excelență în educație”, ediția a 12-a. Poate ne spuneţi mai multe despre acest premiu.

Emoțiile au fost mari la aflarea veștii că mă număr printre cei 10 premiați pe țară, selecționați din 4 domenii mari de activitate: artă, cultură, știință și sport. Au fost atât de mari știind că justificarea nominalizării, trimisă pe 02 decembrie 2021 către Fundația pentru Comunitate, de colega mea, Daniela Sobaru, a fost cu numărul 474, iar până la terminarea înscrierilor mai era … o lună. Deci, au fost destui candidați nominalizați pentru acest premiu.

Recunosc însă că nimic nu este mai emoționant decât, după 42 de ani la catedră, chiar în anul pensionării, să-mi fie apreciată activitatea printr-un Premiu atât de important. El a venit ca o încununare a activității de dascăl, iar acest fapt îl datorez în primul rând elevilor mei … cărora LE MULȚUMESC.

Un profesor poate ajunge Mentor dacă reușește să ajungă la inima copilului, îi devine sfătuitor, îndrumător, prieten, empatizează cu el, îl susține în aparițiile pe scenă și este un exemplu pentru cei cu care lucrează. Să știți că și pe mine m-au impresionat nominalizările trimise de foștii elevi: Liviu Dică (Șc. Cernele), Nicu  Cătălina (Șc. 39 „N. Bălcescu”), Ema Drâgnei, Andreea Pârvulescu și grupul:  Irena Nedelcu, Emilia Marinescu, Gabriela Amza, Aylin Rusu, Raisa Bunăiașu, Teodora Neamțu, Bianca Popa, Raluca Mic, Flori Ariana, Sara Milea, Alexandra Pucă (Șc „Traian”), dar și nominalizările colegelor mele: Anca Bunăiașu (Șc. „Traian”) și Ileana Dora Mirea (Liceul de Arte „M. Sorescu”), cărora le adresez mulțumiri și pe această cale.

De asemenea, sunt recunoscătoare Doamnelor Beatrice Bălaşa Sorescu, fost director şi Diana Brătucu, actual director al Şcolii Gimnaziale „Traian” care mi-au fost în permanență alături și m-au încurajat în tot ce am întreprins.

****

Ema Drâgnei, fostă elevă a Şcolii Gimnaziale Traian :

„Primii pași în cabinetul de muzică au fost ca într-o lume de basm, întrucât era atât de frumos amenajat pentru a inspira elevii să îndrăgească această materie iar doamna profesoară avea grijă ca, în acest „loc vrăjit”, să ne simțim mereu bineveniți, destinși, veseli și creativi”.

******

Raluca Mic, fostă elevă a Şcolii Gimnaziale Traian :

 „Zâmbetul cu care ne întâmpina de fiecare dată ne făcea să ne destindem într-un fel neobișnuit, după unele ore obositoare. Simțul umorului pe care-l demonstra în timpul orei, aducea mereu cu el o atmosferă veselă, caldă, destinsă și liniștitoare ce reușea să ne aducă și nouă zâmbetul pe buze. Și avea dreptate: cum era să fi cântat încruntați și triști?!”