Grijile noastre rămân tot mai serioase!

0
586

Suntem departe –deocamdată- de anotimpul rece, dar după cum stau lucrurile, semnalele sunt mai degrabă îngrijorătoare. Şi la alţii. „Journal du dimanche”, un cotidian francez realmente serios, a publicat pe 26 iunie a.c. un apel vibrant a trei operatori din domeniul energiei –Total Energie, EDF şi Engie- solicitând imperativ populaţiei să reducă simţitor consumul de petrol, electricitate şi gaze. Consecinţe legate de conflictul ruso-ucrainean, apoi reducerea capacităţii de producere a energiei de origine nucleară şi hidraulică (din cauza secetei) pun la încercare aprovizionarea populaţiei, încât se impune „un efort imediat, colectiv şi masiv”. Discuţiile publice pe astfel de teme sunt rare şi deloc simpatice. Francezilor li se recomandă, după creşterea preţului la carburanţi, în urma invaziei Ucrainei de către Rusia, să-şi schimbe comportamentul în materie energetică. Un precedent există: amintit este şocul petrolier din 1973 şi accidentul nuclear de la Fukushima, în urma căruia japonezii au avut puterea să-şi raţionalizeze consumul de electricitate prin reducerea cu 15%, prin ceea ce au numit civism energetic. Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, ne consolează că Bruxelles-ul dispune de planuri de urgenţă pentru diminuarea impactului eventualei rupturi de aprovizionare care constau în economisirea energiei şi ierarhizarea nevoilor. Oricum, recunoaşte, circumstanţele sunt grave. Berlinul, prin reducerea aprovizionării cu gaz rusesc, este pe punctul de a lua măsuri suplimentare pentru securizarea rezervei energetice alocând 15 miliarde euro cumpărării de gaze de pe piaţă. În zilele noastre nici o economie din lume nu mai este deplin autarhică. Şi în context, cotidianul „The Economist” recunoaşte de pildă că multe ţări din Asia, Africa, America Latină, înţelegând şi cele aliate ale SUA, refuză deocamdată să aplice sancţiunile economice contre Moscovei pentru „operaţiunile militare speciale”, din Ucraina, din cauza intereselor comerciale, convingerilor ideologice sau ambiţiilor strategice. Moscova la rândul ei caută să substituie „partenerii occidentali”, de până mai ieri, cu ţări considerate odinioară, cu precădere în epoca sovietică, nealiniate sau din lumea a treia, chiar dacă Washingtonul face eforturi să le deturneze. Americanii înşişi caută să compenseze reducerea livrărilor de carburanţi ruseşti prin creşterea importurilor din ţările arabe. O dovadă mai clară decât anunţata vizită a preşedintelui american Joe Biden la Riyad, pentru a convinge regele şi prinţul moştenitor să augmenteze furnizarea de petrol în Europa, într-un moment în care relaţiile americano-saudite nu sunt decât critice, nu se putea. 13 ţări OPEP, conduse de Arabia Saudită, au acceptat creşterea producţiei, pentru a răspunde cererii Occidentului şi tentativei de a calma pieţele. Pentru luna iulie nivelul propus este de 648.000 barili pe zi. Paradoxal este faptul că principalii lideri occidentali –Joe Biden, Emmanuel Macron, Boris Johnson- extrem de ofensivi la G7 se confruntă în ţările lor cu situaţii dificile, dacă nu sunt chiar fragilizaţi. La G7 Emmanuel Macron a spus că „susţinerea noastră pentru Ucraina şi sancţiunile contra Rusiei se vor menţine cât timp va fi necesar cu intensitate, în următoarele săptămâni şi chiar luni”. În opinia sa Rusia nu poate şi nu trebuie să câştige războiul. O opinie la care s-a raliat, întru totul, şi cancelarul german Olaf Scholz. Pe termen scurt situaţia rămâne neliniştitoare, mai ales că Moscova a declarat că va opri ofensiva când Kievul va capitula, în timp ce Volodimir Zelenski cere ca Rusia să fie desemnată ca „stat naş al terorismului”, solicitare cu care Macron nu este de acord. În alţi termeni, pentru a nu lungi discuţia, nimic nu va mai fi ca înainte.