O moţiune de cenzură „moartă” înainte de votare!

0
64

Plenul Parlamentului a dezbătut, miercuri, – formalitate obligatorie – moţiunea de cenzură iniţiată de PNL, USR şi PMP, în prezenţa premierului Viorica Dăncilă şi a membrilor cabinetului. Textul moţiunii a fost prezentat, în plen, de senatorul USR, Radu Mihail. Că în timpul discursului premierului Viorica Dăncilă, opoziţia a expus un banner lăbărţat pe care se putea citii „Luptăm până la capăt pentru România”, fără a preciza care este capătul, asta a făcut parte, să spunem, din regie. Iniţiatorii moţiunii de cenzură ştiau din capul locului că nu au nicio şansă, în condiţiile actualei aritmetici parlamentare. De ce au stăruit, în susţinerea ei, altminteri drept constituţional, este mai greu de înţeles. S-au autoiluzionat, în schimb, prin negocierile purtate de Ludovic Orban cu grupurile parlamentare (UDR, minorităţi, neafiliaţi) care nu fac parte din actuala coaliţie guvernamentală, dar rezultatul s-a văzut. Ludovic Orban a mai făcut un lucru şi un site de ştiri a reprodus convocarea făcută celor care populează seară de seară Piaţa Victoriei: „Vin cu rugămintea către dumneavoastră de a participa marţi ora 19” ş.a.m.d. Elevat mesaj! Neputinţa opoziţiei vine de la ea însăşi. Altceva a reţinut însă atenţia: atitudinea realmente necuvincioasă, departe de orice normă civică, în momentul în care premierul României, Viorica Dăncilă, după citirea moţiunii, a luat cuvântul, potrivit cutumelor: în repetate rânduri a fost întreruptă şi bruiată, solicitându-i-se demisia prin scandări de peluză. „Am avut decenţa să ascult moţiunea de cenzură, vă rog să aveţi aceeaşi decenţă”, a replicat timorată premierul. În zadar. Nu a vorbit rău Viorica Dăncilă. Dimpotrivă. A demontat, cu răbdare, punct cu punct, argumentat, toate reproşurile formulate. Dar nu asta era până la urmă problema. Confruntarea era una vocală. De stradă. Între acuzatorii cei mai vehemenţi s-a aflat deputatul PNL Raluca Ţurcan, unul din liderii partidului. Raluca Ţurcan, ex PDL, a susţinut cu fervoare în mandatul lui Traian Băsescu, cum era şi normal, guvernele conduse de Emil Boc, rămase „în istorie” prin performanţele avute. Tot Raluca Ţurcan rămâne memorabilă prin gudurarea jenantă, nu spunem obedientă, cu care o acompania pe Elena Udrea, aflată momentan în exil. Şi există, şi în politică, până la urmă, o limită a ruşinii. Premierul României, Viorica Dăncilă, este deocamdată, prima femeie din ţară, ajunsă într-o asemenea demnitate. Nu este „lumina de pe cer”, în fruntea unui guvern infailibil. Dacă Raluca Ţurcan, niciodată cu acces la umor, a ajuns să facă glumiţe îndoielnice, la adresa actualului premier, înseamnă că stăm rău. Fără cale de întoarcere. Lăsând la o parte ipocrizia nemărginită a deputatului liberal. Viorica Dăncilă a comis totuşi o eroare, reproşându-i, probabil într-un exces de supărare, că „o persoană cu studiile la Moscova, nu poate înţelege mecanismele economiei europene”. Sau cam aşa ceva. Nu studiile la Moscova o împiedică pe Raluca Ţurcan să înţeleagă ceea ce trebuie, ci altceva. După toate aparenţele nu a înţeles nimic, din şederea la Moscova, unde dacă vrei să înveţi carte, atunci… înveţi. Cunoscuta deputată liberală şi-a însuşit din studiile făcute doar ispita pentru lumea modei. Şi se poate discuta pe această temă. Deloc interesantă. Nu e mult, dar nici puţin. Carenţele grave de cultură politică şi educaţie civică sunt însă supărătoare şi o fac necredibilă. Chiar şi atunci când ar putea fi, deşi îi lipseşte orice anvergură intelectuală.