Anomalii sau despre moda unor „noi droguri”

0
305

E de-a dreptul unui truism faptul că lumea în care trăim cunoaşte transformări radicale, nu doar la nivelul existenţei cotidiene (cu toate invenţiile tehnice şi tehnologice, inclusiv ori mai ales cele din sectorul informaticii), ci şi al modificărilor comportamentale, de care aproape că nu ne mai dăm seama. Ceea ce se cheamă, cu o expresie de-acum cvasi-bană, new media surclasează capacităţi şi orizonturi cognitive ale unor întregi generaţii, încât nici n-ar trebui să ne mai mire faptul că divorţul dintre părinţi şi copii s-a lărgit considerabil.

Tehnica e de-acum, mutatis mutandis, o nouă „religie”, dacă nu chiar Noua Religie. Iar impactul ei asupra existenţei de fiecare zi e infinit mai mare decât pot să investigheze cercetările pluridisciplinare de care suntem, în prezent, capabili. O relatare din presa internaţională, americană înainte de toate, mi-a atras atenţia cu asupra de măsură. Cine nu-şi aminteşte de anii 60, ai modei hippy şi al revoltelor studenţeşti, dar şi ale unor intelectuali de faimă, în care la ordinea zilei, cu întreg insolitul lor, se afirma, întâia oară la o dimensiune de masă, moda… stupefiantelor? Au trecut anii, modele s-au schimbat, au survenit şi s-au suprapus altele noi, mai provocatoare decât cele precedente, dar cine să-şi mai dea seama şi să le mai supună unor analize de ansamblu şi de structură.

Iată că, în „regatul absolut al informaticii”, în vestita Silcon Valley din SUA, se deja o prezenţă cotidiană moda unor „noi droguri”, supranumite droguri 2.0, în acord cu noile cerinţe ale „revoluţiei tehnice” în care unicele criterii par a fi de-acum mitul performanţei şi al „dolarului”. Este vorba de substanţe de natură psihotropică, supranumite şi „droguri inteligente” şi care au devenit un fel de terapie obişnuită pentru marea majoritate a programatorilor şi a dezvoltătorilor de App din acel topos în care tehnica se află într-o competiţie halucinantă cu ştiinţa, dar şi cu limitele noastre cognitive.

Miza, aşa cum o descriu jurnalişti americani ce-au investigat o realitate devenită deja un veritabil fenomen de masă în rândul miilor de tineri – şi mai puţin tineri – dedicaţi acestei competiţii nebune, este performanţa. Noile substanţe sunt considerate de către ei, dar şi de către laboratoarele care le produc, o „mană cerească” pentru cei ce sunt dispuţi să-şi stoarcă şi ultima picătură din propriul creier spre a face faţă concurenţei din ce în ce mai aprige din domeniul lor. Cercetări la faţa locului convin asupra unei performanţe cu adevărat supraomeneşti: De fapt, s-a constatat că o porţie de nootropice (denumirea curentă, intrată deja în vocabular) îl ajută pe un programator să depăşească pragul de 36 de ore de activitate „inventivă” fără să resimtă efortul. Producătorii – aşa cum le stă bine unor vânători de finanţe şi de faimă – vor să ateste că, în fapt, nu există efecte colaterale, că, create pe baza reconvertirii funcţiilor energetice ale unor plante din natură, noile droguri sunt mai mult decât adjuvante, sunt, ca să ne întoarcem în Evul Mediu, nişte substanţe aidoma celor pe care le căutau şi le închipuiau vechii alchimişti.

Însă şi mai straniu e faptul că unele dintre ele fuseseră, iniţial, create şi menite să trateze maladii dintre cele mai severe, precum Parkinson, Alzheimer sau Scleroza multiplă, dar ele au capacitatea de a potenţa capacităţile cognitive ale persoanei care le foloseşte.

Faptul că, aşa cum s-a putut descoperi ulterior, „noile droguri” au multiple cauzalităţi maladive, angajând intoxicaţii şi depresiuni ce se fac simţite după ani şi ani, mergând până la scurtarea circuitului firesc al unei vieţi, aproape că nu mai are nicio relevanţă. E, cu alte cuvinte, o modă, dar mai ales un fel de nouă, stranie, psihologie în rândul celor care, seduşi de morbul creativităţii cu orice preţ, merg până la a-şi transfera viaţa la nivelul unei „celule de laborator”, fie în goana după performanţă, fie mânaţi de câştigul cu orice preţ al unor sume care să-i propulseze în fruntea unor clasamente ale unui „sport al minţii”, a cărui amploare şi al cărei destin puţin mai au, acum, dispoziţia să se aplece.