Un fapt încărcat de emoţie firească s-a petrecut, joi, la Sofia: fosta Primă Doamnă a Franţei, Cecilia Attias, ex-partenera de viaţă a lui Nicolas Sarkozy, s-a întâlnit, pentru prima dată, cu cele cinci infirmiere bulgare eliberate în 2007 dintr-o închisoare libiană a lui Muammar Gaddafi, după opt ani de detenţie, de două ori condamnate la moarte, graţie „operaţiunii Cecilia”. Aşa a fost numită la Elysee o operaţiune de seducere a lui Gaddafi, pregătită îndelung, cu maximă discreţie, cu concursul serviciilor secrete de la Tripoli. Cele cinci infirmiere bulgare şi un medic palestinian erau în detenţie prelungită, sub acuzaţia gravă de infectare cu virusul SIDA a 436 de copii libieni. În cartea sa „Carnets intimes de Nicolas Sarkozy”, jurnalista de investigaţie Christine Clerc relatează punctul de vedere al fostului preşedinte francez, acesta menţionând că Gaddafi a încercat să o umilească public pe Cecilia Attias, sosită la Tripoli, prin execuţia în faţa acesteia a „vinovaţilor”.
Atunci, povestea Sarkozy, Gaddafi a pierdut toate şansele de a mai reveni pe scena internaţională. Joi, la Sofia, Cecilia Attias, făcută cetăţean de onoare al capitalei bulgare, a evocat în faţa camerelor de televiziune zonele de umbră a eliberării celor cinci infirmiere. „I-am propus lui Gaddafi să facă un gest umanitar, apt să schimbe imaginea pe care o avea ţara sa. 20 de ore au fost necesare pentru a convinge „Ghidul”, 45 de ore pentru a convinge guvernul libian şi redutabilul fiu al lui Gaddafi, Saif al Islam, care se opunea la orice măsură de graţiere. În cele din urmă, am obţinut eliberarea condamnaţilor, Franţa angajându-se să doteze noul spital din Benghazi”, s-a confesat Cecilia. Fapte evocate, altminteri, în autobiografia sa, cunoscută în culise. Fosta Prima Doamnă a Franţei nu a uitat de întâlnirea sa cu infirmierele, pe care le-a adus acasă, în Bulgaria, la bordul avionului prezidenţial. Încarcerate în 1999, torturate în detenţie, de două ori condamnate la moarte. Ca şi medicul palestinian, rezident acum în Olanda. Cele cinci infirmiere îşi exercită meseria în ţara lor, una devenind kinetoterapeută. Chiar dacă a suferi este un coşmar, iar amintirea un capital de duioşie, s-a reamintit că, la 24 iulie 2007, avionul prezidenţial francez ateriza pe aeroportul din Sofia, fără ca Cecilia Attias să coboare, din discreţie. Toate demersurile internaţionale de până atunci eşuaseră, „Ghidul” libian rămânând impasibil la orice formă de presiune. La 17 octombrie 2007, Elysee publica un comunicat prin care anunţa „separarea” lui Nicolas Sarkozy de Cecilia, aceasta insistând asupra termenului de „divorţ”, evitat în cele din urmă. Cuprins de tristeţe, Sarkozy va evoca melodia lui Becaud „Et maintenant, que vais-je faireu/ De tous ces gens, qui m’indiffereu-nt/ Maintenant que tu es partie?/ Toutes ces vies, pour quoi, puor qui…”.
S-a remontat în viteză. La 14 noiembrie 2007 avea deja primul dineu cu Carla Bruni, pe care a aşteptat-o în costum fără cravată şi cu telefonul în mână, după cum povesteşte, pregătindu-se în prealabil: „Cunoşteam lista amanţilor săi, îi ascultasem cântecele şi în particular «Raphael»”. A doua zi, printr-un SMS o consulta dacă dorea să-l acompanieze în Egipt. Evident că nu putea fi refuzat. Aşa ceva la francezi nu se poate. Bineînţeles, Cecilia Attias n-a rămas datoare. La Salonul de carte de la Paris, deunăzi, patronul site-ului Mediapart, Edwy Plenel, s-a văzut salutat de fosta Primă Doamnă, acompaniată de soţul său, Richard Attias, deşi era vorba de jurnalistul care dezvăluise numeroasele afaceri în care apare numele fostului şef de stat. Între care şi finanţarea libiană de 50 de milioane de dolari din campania sa prezidenţială. La dezbaterea din 17 martie, organizată pe canalul France 2, prezentată de Yves Calvi, Edwy Plenel s-a arătat dezlănţuit, împotriva lui Nicolas Sarkozy.
