Jurnalistul Dan Tapalagă, de regulă intuitiv şi bine informat, lansează, într-un editorial publicat pe Hotnews.ro, ipoteza că preşedintele Klaus Iohannis i-ar fi solicitat demisia directorului SRI, George Maior, pe fondul „contrelor” cu Curtea Constituţională. Acest lucru, în opinia lui Dan Talalagă, s-a întâmplat după ce „în mediile diplomatice” comportamentul domnului Maior a stârnit „uimire, preplexitate şi o întrebare îngrijorătoare”: până unde va merge ofensiva împotriva CCR. În discuţie erau legile Big Brother. Raportul pe Justiţie al Comisiei Europene, realizat în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV), menţionează la capitolul consacrat „independenţei justiţiei” faptul că judecătorii CCR au primit „critici dure” din partea unor „figuri publice” cu ocazia respingerii legilor privind retenţia datelor. Se cuvine o precizare: intelectual erudit, cu câteva cărţi publicate, un trecut diplomic (are şi gradul profesional de ambasador), George Maior a făcut – văzut din afară – o figură rezonabilă la conducerea celui mai important serviciu de informaţii al ţării, remarcându-se prin cumpătare şi un discurs sistematic elevat, când a considerat necesară ieşirea în spaţiul public. La rândul său, Emil Hurezeanu, la Digi 24, a conchis astfel: „Demisia lui George Maior nu este o surpriză. Dimpotrivă. Un astfel de gest era de aşteptat, având în vedere schimbarea de gardă de la Cotroceni. (…) Nu avem motive să suprainterpretăm o demisie a cărei cronică era deja enunţată”. Opiniile celor doi jurnalişti, de luat în seamă – Dan Tapalagă şi Emil Hurezeanu – nu au, după cum se observă, o linie mediană. Mai aproape de un fezabil punct de vedere pare Dan Tapalagă, şi iată de ce. Într-un interviu acordat la 25 ianuarie a.c., cotidianului francez „Liberation”, Frans Timmermans, prim-vicepreşedinte al Comisiei Europene, mâna dreaptă a lui Jean Claude Juncker, acesta se opune cu fermitate „a tout «Patriot Act» europeen, qui reduirait les libertes publiques au sein de l’Union”. Mai mult, socialistul olandez explică marile linii de strategie pentru securitatea interioară pe care Executivul comunitar le va prezenta în luna mai a.c. Frans Timmermans mai spune că prima datorie a unui stat este garantarea securităţii cetăţenilor săi, dar aceasta trebuie făcută în cadrul valorilor care fondează societatea. Ori libertatea – de expresie, religioasă, de a gândi, etc – este o valoare fundamentală a societăţii europene şi de aceea a fost atacată la Paris, de terorişti. Parlamentul European a blocat, începând cu 2013, crearea fişierului «PNR» (Passanger Name Record) european, care pregătea culegerea informaţiilor referitoare la călătorii curselor aeriene, estimându-se că garanţiile contra unor atentate la libertăţi nu sunt suficiente. Frans Timmermans îl citează şi pe Benjamin Francklin (om de ştiinţă, filosof, politician american), care spunea că „un popor dispus să sacrifice din libertate pentru puţină securitate nu merită nici una, nici alta, sfârşind prin a le pierde pe amândouă”. Legislaţia existentă permite lupta contra terorismului. Anumite referiri le face prim-vicepreşedintele CE şi la libera circulaţie în spaţiul Schengen, opinând că poate fi ameliorat în continuare controlul la frontierele UE, prin mijloace tehnice. Schengen nu este parte a problemei, ci parte a soluţiei. Ce deducem? Nimic altceva decât că între abordarea prim-vicepreşedintelui CE, Frans Timmermans, şi recomandarea subsecretarului de stat american Victoria Nuland, ocazionată de prezenţa sa la Bucureşti, există frapante diferenţe. Pe de altă parte, la 13 ani de la adoptarea Patriot Act (23 octombrie 2001), una din legile controversate în SUA, dar perenizată şi sursă de inspiraţie pentru legislaţia în materie a tuturor statelor europene, în privinţa ranforsării dispozitivelor de securitate, riscul căderii în „sindromul Patriot Act”, cum l-a definit premierul francez, Manuel Valls, există. Interesantă şi polemica stârnită la mijlocul lunii ianuarie de profesorul american de drept constituţional Jonathan Turley, în articolul publicat în „Washington Post” sub incitantul titlu „Ameninţarea libertăţii de expresie în Franţa nu vine de la terorişti, ci de la francezi”. În SUA, libertatea de expresie este garantată de Primul Amendament al Constituţiei. Jonathan Turley reaminteşte că multe ziare americane, începând cu „New York Times”, n-au reprodus caricaturile din „Charlie Hebdo”. În ţara Primului Amendament, libertatea de expresie este ameninţată, în primul rând, de … americani. Oricât ne-am forţa inteligenţa, devine greu de decriptat adevărata motivaţie a demisiei domnului George Maior din fruntea SRI. Că poate fi o pierdere colaterală la „meciul” UE-SUA, rămâne o supoziţie.
