În momentul de faţă este greu de prognozat cum va evolua situaţia din Ucraina. Pe fundalul crizei politice din ţară, premierul ucrainean Mykola Azarov şi-a prezentat ieri demisia, în scopul obţinerii unei „reglementări paşnice” a crizei. În opinia sa, cea mai importantă problemă este păstrarea unităţii şi integrităţii Ucrainei. Potrivit Constituţiei, demisia lui Azarov ar trebui să provoace o reînnoire a guvernului. Imediat, opozantul Vitali Kliciko a evocat „un mic pas în evitarea unei confruntări. Aceasta nu este o victorie, aceasta este un pas spre victorie”. O decizie finală pentru Viktor Ianukovici, somat de vicepreşedintele american Joe Biden să renunţe la instituirea stării de alertă în ţară şi să retragă trupele speciale de pe străzile Kievului, nu este uşor de luat. Chiar dacă, ieri, Parlamentul a anulat pachetul de legi adoptat la 16 ianuarie şi i-a graţiat pe participanţii la violenţe arestaţi, Viktor Ianukovici poate avea soarta altor politicieni răsturnaţi de la putere în urma revoluţiilor „colorate”. Şi deja Moscova, prin Serghei Lavrov, într-un interviu acordat televiziunii ruse, a avertizat SUA în privinţa unui amestec în Ucraina. Luni seara, preşedintele ucrainean Ianukovici s-a mai întâlnit într-o nouă rundă cu liderii opoziţiei, asigurându-i că, pentru moment, nu va decreta starea de urgenţă. Mai ales că urma un summit UE-Rusia cu acuze reciproce de ingerinţe. Ieri, şefa diplomaţiei europene, Catherine Ashton, s-a deplasat în Ucraina, în tentativa dezamorsării crizei, după o discuţie cu Vladimir Putin la Bruxelles. „Singura soluţie la criză este una politică” a spus ea. Cum opoziţia solicită organizarea de alegeri anticipate şi discuţii în vederea unui acord de asociere cu Uniunea Europeană, actuala putere nu poate accepta, deocamdată, aşa ceva. Şi, deşi încă nu este război rece, temperatura se apropie, în tensiunile existente între preşedintele rus Vladimir Putin şi liderii europeni, Jose Manuel Barroso şi Herman Van Rompuy, care s-au întâlnit ieri la Bruxelles. Între Bruxelles şi Moscova sunt numeroase diferenţe, care trebuie clarificate, a spus Van Rompuy. UE îi reproşează lui Putin întărirea parteneriatului cu ţările din fostul spaţiu sovietic, iar Kremlinul acuză Europa de ingerinţe „indecente” în ceea ce consideră că se află în afara propriei curţi. Evenimentele din Ucraina tuşează, pe de altă parte, deschiderea Jocurilor Olimpice de iarnă de la Soci, pe care Rusia le-a pregătit îndelung, dar şi apropiatele alegeri europene, sau chestiunea perimetrului UE. Rămâne de văzut dacă Europa şi Rusia, capabile să coopereze în chestiunea Siriei şi Iranului, se pot înţelege şi în chestiunea întinderii propriilor frontiere. Pentru Putin, Ucraina a făcut alegerea la sfârşitul lunii noiembrie 2013, când a preferat 15 miliarde euro, credit imediat, acordului politic şi financiar propus de UE. În ochii săi, revolta împotriva lui Viktor Ianukovici rămâne deschisă extremiştilor, fiind o tentativă de destabilizare incontrolabilă, susţinută de capitalele occidentale. După mai multe zile, Europa încearcă să profite de nesiguranţa preşedintelui ucrainean în redobândirea avantajului. Mesajul transmis Kievului de Stefan Fule, comisar european, este acela că dacă spirala represiunii contestatarilor continuă, sancţiunile Bruxellesului s-ar putea abate asupra regimului. Pe de altă parte, Bruxellesul critică deschis violarea angajamentelor luate de Moscova la intrarea în OMC, în 2012. Referirea este la practicile anticoncurenţiale ale Gazprom în Europa Orientală. Evident, mai sunt şi alte reproşuri, precum şi atenţionarea în privinţa libertăţii de expresie în Rusia pe timpul Jocurilor Olimpice de la Soci, care încep peste câteva zile.
