Anul de neuitat al USL!

0
53

Ceea ce nu pentru puţini observatori şi analişti politici părea o construcţie hibridă, deloc trainică şi cel mult un experiment, s-a dovedit după două scrutinuri şi un referendum cea mai performantă alianţă politică din câte au existat la noi, în cei 23 de ani de democraţie. Judecată statistic, fiindcă tocmai comensurarea rezultatelor şi compararea acestora permit evaluări raţionale, Uniunea Social Liberală nu mai este un proiect de amploare, ci o certitudine, în care s-a investit încredere, dar mai ales speranţă. Mult peste Alianţa Dreptate şi Adevăr, mult peste Convenţia Democrată, fiindcă Alianţa România Dreaptă (ARD), debilă din naştere, nici n-a contat, Uniunea Social Liberală a avut încă de la înfiinţare, şi încă deţine, un motor puternic, conferit de liderii săi – Crin Antonescu şi Victor Ponta – lângă aceştia aşezându-se şi Daniel Constantin şi Liviu Dragnea. S-a bălmăjit, de tot felul de comentatori de ocazie, că o alianţă între un partid social-democrat şi unul liberal este contra naturii, de parcă am înota într-o acurateţe ideologică pe scena politică, şi că proiectul va fi sortit eşecului. Nu s-a întâmplat aşa ceva. A existat şi un context favorabil, dar şi o compatibilitate deplină între liderii politici menţionaţi. Dar dacă 2012 este un an de neuitat, de referinţă chiar pentru USL, ceea ce urmează va reprezenta marele test atât al unităţii, cât mai ales al competenţei în actul decizional. Şi există, fireşte, aşteptări îndreptăţite. De la o echipă înzorzonată cu onoruri academice. Fiindcă atâţia specialişti în economie, administraţie, organizare, drept şi comunicare câţi a strâns Guvernul Ponta 2 n-a mai avut nici un alt guvern. Cu două doctorate în Dreptul civil, Mona Pivniceru, ministrul Justiţiei, chiar este de luat în seamă. Spuneam că aşteptările sunt mari. E drept că mai mult decât a făcut Guvernul MRU sau ultimul Guvern Boc nici nu va fi greu. Mai multă performanţă economică, fiindcă de aşa ceva e vorba, şi de un plus de corectitudine în gestionarea banului public. Practic, Guvernul Ponta 2 nu poate invoca vreo scuză. Nici măcar amestecul paradoxal de pripeală şi rugină acumulat în lunga şi trista opoziţie, fiindcă încălzirea Guvernului Ponta 1 s-a făcut în cele şapte luni anterioare. Se cam ştie, la fiecare minister, şi sunt cam multe, pe ce cai se stă. Să revenim. USL şi-a dovedit anul acesta întregul său potenţial politic. Devastator la alegerile din 9 decembrie a.c., despre care se va mai vorbi. Fiindcă avem opoziţia pe care o ştim din cauza imperfecţiunilor legii şi nicidecum a votului popular. Că nu poate exista parlament democratic fără opoziţie, fie ea şi debilă, asta rămâne o temă de dezbatere şi mai ales o exigenţă la construcţia viitoarei legi electorale. Sigur, după un an de neuitat cum a fost 2012 poate urma unul oribil. Fiindcă orice stângăcie, orice derapaj nu va fi trecut cu vederea. Cu toate acestea, dacă liderii USL nu se vor dezice reciproc, atât la centru, cât şi în teritoriu, şi îşi vor asuma fără ezitări neîmplinirile, dar şi împlinirile, câte vor fi, veghind împreună la armistiţiul instituţional cu Traian Băsescu, atunci putem năzui la o guvernare coerentă şi mai ales în folosul oamenilor. Dacă nu, transmisiile în direct din Piaţa Constituţiei şi Piaţa Universităţii, dar şi din alte reşedinţe de judeţ ale „indignaţilor”, vor reveni pe micile ecrane.