Ostroveni: Comuna oamenilor dârzi!

0
620

La 42 de ani ai săi, Silviu Preduş, jurist de profesie, ajuns primarul comunei Ostroveni, al cărui fiu este, crede că poate pune umărul s-o facă mai dinamică decât este. Ăsta este crezul său. Cu populaţie de peste 5.000 de locuitori, Ostroveniul se legitimează ca una dintre marile comune ale Doljului, cu pământuri fertile, în poalele secularei păduri a Zăvalului, cu istoria lor încărcată, rămasă doar orală în bună măsură. Cadrul geografic generos, generat de apropierea apelor Dunării, Jiului şi Jieţului, şi-a pus amprenta asupra îndeletnicirilor localnicilor, şi dacă multe s-au schimbat, cele 10-12 asociaţii agricole din localitate duc mai departe tradiţia de lucrători ai pământului, râvnit de la o vreme de nu puţini străini, care simt că pot rostui afaceri lucrative. Nevăzute orologii în auzul localnicilor, într-una întors spre speranţă, bat un ceas şi târziu şi devreme. În orice discuţie, Silviu Preduş – bărbat clădit fără zgârcenie – îşi cumpăneşte vorbele, când spune despre oamenii Ostroveniului că-şi reinterpretează cu curaj o convenţie a lor cu natura locului, răzbită mereu, fiindcă sub soarele acestei lumi nu se poate trăi răbdător şi pasiv. Şi rodul opţiunii lor ferme, acum în acest crepuscul de toamnă de poveste, face să geamă din toate încheieturile hambarele din mai toate gospodăriile tefere. Vorbă veche, dar mereu actuală: cine munceşte are. Altfel nu se poate. Şi Silviu Preduş, frecându-şi palmele, crede el neobservat, pare bântuit de o încăpăţânare, dar şi de o patimă: să dea, prin deciziile luate, continuitate la tot ce e bine făcut în comună şi să lase însemne durabile, în urma sa, prin proiectele demarate. Ceea ce nu e puţin lucru.

O agendă cu de toate!

Silviu Preduş

„La începutul mandatului de primar eram convins că pot ţine minte tot ceea ce îmi propuneam din seara precedentă, numai că ştiţi cum se întâmplă, socoteala de acasă nu bate cu cea din târg, zicală de-a noastră, aşa că mi-am făcut agendă, cu toate ţintele propuse. Pe care le bifez pe măsura realizării lor”, spune Silviu Preduş. Întrebat despre câteva „ţinte”, nu a mai aşteptat sfârşitul curiozităţii noastre şi a… demarat.

<<Şcoala generală din comună: căldură în toate clasele, confort deplin, pentru asigurarea cursurilor în cele mai bune condiţii. Apoi, dacă mâine ninge, deşi nu se întâmplă asta „mâine”, utilajele pentru deszăpezire sunt pregătite: un autogreder cu lamă; un tractor cu lamă; un buldoexcavator; stocuri de motorină şi de nisip; mai vrem să procurăm urgent o lamă pentru încă un tractor pe care primăria îl are în dotare. Plan de deszăpezire, la nivelul comunei, gata întocmit. Şi nu e cel de anul trecut. Nu avem nevoie de niciun ajutor. Cam aşa stau lucrurile>>. Şi Silviu Preduş, după toată expunerea, fără nicio pauză, schiţează zgârcit un zâmbet, supraveghindu-ne uimirea firească, decent, chiar sfios, evitând să destăinuie şi din necazurile sale. Mai vechi şi mai noi. Ca peste tot, nimeni nu e lipsit de griji.

Spaniolii de la grupul Planasa vor să cultive căpşuni

Renumiţi în cultura căpşunilor în spaţii protejate, dar şi în câmp deschis, spaniolii firmei Planasa – deja prezenţi în ţara noastră – intenţionează deschiderea unui punct de lucru la Ostroveni. Au cumpărat deja circa 50 ha de teren, dar doresc să mai arendeze, în continuare, până la 700-800 ha, pentru înfiinţarea unor culturi de căpşuni şi afine, dar şi construirea unei fabrici de procesare a materiei prime. Atraşi de terenurile uşoare, pretabile culturilor menţionate, validaţi de o bună recunoaştere pe piaţa europeană, au demarat proiectul. Job-uri noi se prefigurează la orizont localnicilor, dar să nu ne hazardăm. Ceea ce ştim consultându-le site-ul, este că grupul Planasa are o bonitate recunoscută. Şi când se apucă de o treabă, chiar o fac cu profesionalism.

Poate o fermă de palmipede

Pe apa Jieţului, mereu curată, în tot cursul anului pot fi zărite cârduri de raţe şi gâşte domestice, aparţinând localnicilor, care cresc în cel mai autentic mediu ecologic. Despre care se vorbeşte atâta. La Ostroveni, odinioară, pe vremea fostei cooperative agricole, altminteri una teafără, a existat o fermă de palmipede, cu efective notabile, care s-a năruit. Ca atâtea altele. Cum piaţa cere aşa ceva, şi dăinuie încă o experienţă viabilă, poate cât de curând vom vedea în magazine „ficat de gâscă de la Ostroveni”. Silviu Preduş, care mai are în proiect o fermă de sturioni, despre care s-a mai vorbit, rămâne încrezător.

Istoria bisericii cu hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe

Se spune că între bisericile din mediul rural, biserica cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este una dintre cele mai frumoase construcţii. Tot dintr-o monografie a comunei aflăm că această biserică, cum se consemnează în inscripţia din pridvorul ei, s-ar fi zidit între anii 1935-1970 şi sfinţit în 1974, cu sprijinul Sfântului Mitropolit al Olteniei. Noul lăcaş sfânt s-a impus cu necesitate prin faptul că biserica Sfânta Treime, construită prin secolul al XVIII-lea, se deteriorase grav. Aportul enoriaşilor a fost unul consistent. La sfinţirea bisericii ar fi participat însăşi ÎPS Mitropolit al Olteniei Teoctist, în ziua de 19 mai 1974, în prezenţa a numeroşi enoriaşi din localitate, dar şi a preoţilor din localităţile vecine şi al cursanţilor Seminarului teologic din Craiova, cum este consemnat într-una din cărţile existente în biblioteca bisericii. Insolitul acestei construcţii constă în faptul că pe lângă sfinţi, în naos, sunt pictaţi foşti mitropoliţi ai Olteniei, Justinian Marina, Teoctist şi Firmilian, de asemenea preotul paroh al parohiei, sub îndemnul căruia enoriaşii s-au mobilizat, participând material pentru finalizarea lucrărilor şi darea în folosinţă a acestui splendid lăcaş de cult ortodox. Biserica are trei turle, în formă de cruce grecească, dar interesant rămâne, de reţinut, momentul în care a fost sfinţit: 19 mai 1974. Ostroveni, comuna oamenilor dârzi, rămâne o aşezare dinamică, care se vrea în top, una de referinţă.