Senatorii socialişti francezi s-au întâlnit ieri, la Palatul Luxembourg, în obişnuita lor şedinţă de grup, pentru prima dată după obţinerea majorităţii absolute, în urma alegerilor de duminică, urmând să-şi desemneze candidatul la preşedinţia Camerei superioare, în persoana lui Jean-Pierre Bel. După toate probabilităţile, senatorul Francois Rebsamen, primar de Dijon, va prelua preşedinţia grupului. Luni, Francois Hollande, candidat la alegerile primare socialiste, a pus în gardă dreapta să nu promoveze „tentative” de inversare a majorităţii, aluzie la posibila încercare de racolare a senatorilor radicali de stânga. Succesul socialiştilor, de o asemenea factură, prezis doar de Jean-Pierre Bel, cum spunea senatorul Gerard Collomb, primarul de Lyon, îi îndeamnă la prudenţă pe Francois Hollande şi Martine Aubry. „Duminică am avut un gând pentru 1981. Am avut un sentiment apropiat de ceea ce am trăit lângă Mitterand într-un moment istoric” a spus Bariza Khiari, senator de Paris. Dar acum ce se face cu victoria? Prerogativele Senatului sunt limitate, deoarece Adunarea Naţională are, întotdeauna, ultimul cuvânt. Camera Superioară poate întârzia procesul adoptării unor texte. „Guvernul va trebui să înveţe să discute cu o Cameră care nu este a lui”, explica senatorul Laurence Rossignal. Cum, cât de curând, proiectul legii finanţelor pe 2012 va ajunge în discuţie, senatorii nu intenţionează să voteze bugetul fără amendamentele lor. Dar la Senat, opoziţia dreapta-stânga a fost rareori frontală. „Ideea nu este să fii în opoziţie sistematic”, explică senatorul de Cote-d’Or, Francois Patriat. Senatul nu doreşte să blocheze procesul legislativ. Acesta este tonul general. „N-are nici un sens şi s-ar putea întoarce contra noastră”, previne Gerard Collomb. „Senatul ar trebui să prefigureze ce ar însemna un proiect de stânga, dând o vizibilitate contrapropunerii socialiştilor”. Cu toate acestea, majoritatea de stânga ar putea lăsa preşedinţia unei comisii opoziţiei de dreapta. Consecinţă mecanică a majorităţii socialiştilor. Rămâne de decis care va fi respectiva comisie. Cu un Senat de stânga, socialiştii vor putea lansa, în schimb, comisii de anchetă, o perspectivă explozivă în vremuri de afaceri. Dar ipoteza nu are, deocamdată, unanimitate. „Eu nu sunt comisar politic”, a spus un senator. Cât priveşte persoana lui Jean-Pierre Bel, necunoscut marelui public în urmă cu câteva zile, acesta a devenit un nume pe scena naţională, sâmbătă putând fi investit ca al doilea om puternic al republicii, înlocuindu-l la preşedinţia Senatului pe Gerard Larcher. Pe care maşina de război a UMP va încerca să îl salveze, mobilizând toate resursele. Pentru Jean-Pierre Bel, care reflectă de multă vreme la reforme instituţionale, rolul Senatului ar putea evolua, prin mai buna reprezentare a „teritoriilor”. „Alternanţa la Senat trebuie să permită repararea fracturii între acesta şi aleşii locali, care nu au acceptat nici eliminarea taxei profesionale, nici înlocuirea consilierilor teritoriali cu consilieri generali, nici renunţarea la serviciile publice, prin îngheţarea subvenţiilor de stat”. Cu toate acestea, o oarecare teamă există, deşi socialiştii deţin, la Senat, 177 mandate din cele 358, câte are Înalta Cameră. Francois Bayrou, preşedintele MoDem, fost candidat la Elysee, îi pune în gardă faţă de eventualele „manevre” la care se vor preta senatorii de dreapta. Rămâne de urmărit deznodământul.
