În locul celor de la Universitatea Craiova, nu aş avea tupeul să anunţ că urmează un meci cu Astra Giurgiu. Sau cel puţin nu până când aş pune în prealabil anunţuri precum: „Mulţumim, Cristiano Bergodi”, „Mulţumim, Bogdan Vătăjelu”, „Mulţumim, Alexandru Mateiu” şi alte mesaje de adio. Nu că trebuie neapărat să cadă nişte capete după ruşinea din Georgia, dar ca un minim gest de decenţă faţă de suporteri. S-a ajuns la acest moment din cauza compromisurilor, nu mai e cazul să se continue. Dacă nu se taie în carne vie, atunci nu se vrea cu adevărat performanţă. Mihai Rotaru a acţionat sentimental, readucându-şi febleţile Ivan, Vătăjelu, Screciu, Acka, iar toţi s-au comportat ca nişte copii răsfăţaţi, bătându-şi joc de atenţia şi simpatia oferite. Ironic, a renunţat tocmai la cel care oferise cel mai bun randament, Gustavo, chiar dacă brazilianul n-a primit prea multe şanse de la Bergodi. Italianul ne-a păcălit cu cele 6 victorii la rând, pe care dacă stai să le diseci nu aduni mai mult de un meci bun. Echipa e debusolată, n-are vlagă, probabil nu are nici valoarea care i-a fost atribuită la un anumit moment. A fost pe val în finalul stagiunii trecute, dar într-un anumit context favorabil, profitând de anumite momente-cheie. Dacă nu reuşea Baiaram acea fază din care Koljic a făcut 2-1 în prelungiri cu Astra, probabil nu mai discutam de nicio luptă la titlu, iar locul european al Craiovei ar fi depins mai mult de finala Cupei României.
Dar, să revenim la acest loc european. Practic, tot sezonul intern pentru ce te lupţi? Orice suporter normal ar răspunde că vrei să culegi roadele în Europa, să arăţi ceva acolo unde contează cu adevărat, să le dai ocazia fanilor să cutreiere continentul pentru a te vedea (chiar dacă nu au posibilitatea în această perioadă). Ce ambiţii interne să ai? Te mândreşti că baţi Clinceniul, Voluntariul sau pe Sepsi? Cu Dinamo ar mai fi rivalitate, FCSB nu e Steaua, restul nu contează… Nu-ţi mai aprind flacăra pasiunii alte dueluri, poate cât de cât cele din Cupa României, fiind eliminatorii. Generaţiile de fală ale Ştiinţei au fost reţinute pentru vreun succes cu Farul sau Petrolul (deşi sunt exemple de echipe de tradiţie, nu unele „de ceapeu”, precum Clinceni şi Voluntari)? Reprezentaţiile europene şi derby-urile cu Steaua şi Dinamo contau. Restul erau de umplutură, repetiţii. Tot anul te pregăteşti pentru Europa, ca suporter ca fotbalist, ca antrenor. Au mai fost precedente: Apollon Limassol, Dinamo Minsk, Pobeda Prilep, dar niciunul nu se apropie de ruşinea de acum, de la Tbilisi. Păi ce să aşteptăm acum, meciul cu Astra? Pentru ce? Putem să avem 20 de victorii la rând, pot acoperi ele această ruşine istorică? „Doamne, Maica Domnului”, vorba lui Craioveanu, bine că nu am câştigat titlul, că Floriana la Valetta ne ciomăgea fără milă, maltezii având ceva în plus faţă de plăpumarii gruzini. La cum s-au prezentat elevii lui Bergodi, nici dacă ar fi câştigat cu 2-0 nu era OK. Era bine ca şi calificare şi poate scăpam şi de acea suspendare a terenului, dar problema rămânea. Boală lungă, moarte sigură.
Ultimele 3 meciuri au fost de coşmar, iar Bergodi nici măcar nu a acceptat asta, nu a recunoscut problema, de parcă ar fi fost un accident. Ori, întâmplări par să fi fost victoriile consecutive dinainte. Jucători de bază sunt ieşiţi complet din formă, sunt puşi să joace altceva, tinerii sunt anihilaţi, scoşi din schemă, s-a mizat pe cei cu experienţă, dar blazaţi, expiraţi, nu am văzut o strategie de joc, nimic, nu am şutat pe poarta unor amatori. Mister a observat că antrenorul gruzin a avut 3-4 sisteme de joc pregătite, păi noi ce am pregătit, batjocura asta? Schimbările le face ca Mulţescu, târziu şi nu învaţă nimic din ele, merge pe acelaşi 11, dacă nu i se accidentează titulari. Cu stagiul din Austria ce a fost? Toate echipele au rămas în ţară, în condiţiile unei întreruperi scurte, iar Craiova a plecat în Austria, hai-hui. Fără antrenor, cu 2 zile pierdute pe drum, la temperaturi diferite faţă de cele din ţară, fără nicio noimă. Sau o fi fost vreo expricaţie, fiindcă s-au accidentat Papp şi Tudorie, abia sosiţi.
După meciul cu CFR, în care echipa s-a exprimat groaznic şi a ratat o şansă istorică, de a aduce titlul din nou în Bănie, Bergodi ne spunea că a fost o minune că s-a ajuns în acea postură, de a disputa un meci cu titlul pe masă, de parcă echipa era de ciurucuri, iar mâna sa măiastră şi conjunctura au făcut să apară acea posibilitate. Cele două amicale din Austria au fost şi ele oribile, dar Bergodi nici nu a fost prezent. După meciul cu Sepsi, italianul a revenit cu un discurs straniu, spunând că nu este o problema jocul slab şi că trebuie să avem timp. De parcă ar fi fost o întrerupere clasică, de 2-3 luni, în care echipa are nevoie de o vreme pentru a-şi reintra în ritm. Ori, precedentul meci oficial fusese disputat cu nici 2 săptămâni în urmă. La finalul umilinţei de la Tbilisi, acelaşi Bergodi vine şi ne spune că nu este o tragedie rezultatul, că unica problemă a fost legată de faptul că echipa a fost surprinsă de două ori pe contraatac? Poate nu ştie mister Bergodi unde a aterizat, dar pe aici, prin Oltenia, dacă vedem un meci precum cel de joi seara, atunci îl dăm dracu’ de fotbal, stronzo! După ce te elimină nişte măcelari, nişte rugbyişti eşuaţi la fotbal în Georgia, de nivelul ligii judeţene la noi, în faţa cărora tragi primul şut pe poartă accidental, pe final, tu vii cu asemenea discurs? Trebuia să nu le dai mingea tot meciul, să ai 3-0 în minutul 15 şi să ratezi alte 20 de ocazii, altfel du-te direct în tribună, salută-ne din mers şi nu mai veni la conferinţa de presă, că ne calci pe bătături, oricât de OK ai fi ca persoană!
Şi până la urmă, acum ce facem? Mai interesează pe cineva că vom întâlni Astra, Viitorul sau ce naiba de adversari sunt în perioada următoare? De ce, să vină alţi diletanţi şi să ne umilească la anul, când oricum nici nu mai avem acces în Europa League, ci într-o competiţie-surogat inventată recent de UEFA ca să nu mai avem şansa de a întâlni un adversar respectabil? Ne-am bătut joc într-un meci de tot sezonul trecut, unul lung, zbuciumat, dramatic, dar frumos, până la urmă, în ciuda ratării titlului la potou. Nimeni nu a acuzat pierderea titlului, aşa a fost să fie, dar acum este ceva de neiertat.
Ne uităm cum Botoşaniul se pregăteşte de tragerea la sorţi, alături de FCSB şi CFR, iar noi suntem paria societăţii, ruşinea fotbalului, echipa pe care o arată toţi cu degetul. Şi tot fanii trebuie să tragă ponoasele. Jucătorii îşi văd de oferte, de postări pe instagram şi de chermeze. Dar unica problemă e că ne-au prins georgienii de două ori pe contră, nu?
Foarte bine punctat, Cosmin
Ca de obicei, Cosmin pune degetul pe rana. Meciul cu Gabadze & Company a fost mai mportant decat orice meci din campionatul de trei lei al Romanicai. Iar Bergodi si echipa nu au fost la inaltimea momentului.
Eu as merge mai departe, si mai sus pe firul apei. Rotaru are cea mai mare vina, mai ales in momentele de strategie jijista, din ce in ce mai dese. Cum scriam, nu exista logica in multe actiuni recente, in care s- a autosabotat finnciar si sportiv clubul. A fost gonit Mangia, apoi numit omul cu flexibilitatea numelui, Papura. Dupa fiascul prevestit de toti suporterii, un alt antrenor moale a poposit pe plaiul oltenesc, crezand du-se ca se economisesc 100 de mii de euro pe an, fata de un antrenor gen Dan Petrescu. Apoi, cu antrenor moale, transferurile se fac prin birouri, nu bazate pe nevoile tactice ale antrenorului, sau nu exista independenta tactica a tehnicianului? Recentele transferuri sunt mai degraba de play-out, si mai fost dati si bani la Medias, la impresari sau la jucatori ca signing bonuses. Olus plecarile lui Gustavo si Cosic, jucatori peste cei care au ramas. Macar Gustavo a adus ceva malai. La cati bani s-au pierdut si se vor mai pierde din cauza unor strategii a la Jiji, poate avem noroc si realizeaza Rotaru ca cel mai simplu e sa angajezi profesionisti, sa platesti un antrenor bun si apoi sa te bucuri din loja de rezulatate, sportive dar si financiare. Experimenrul Jiji , palma cu piciorul de la Tibilisi demonstreaza ca nu se poate altfel.
Sper ca mintea cea din urma a romanului sa ne tina departe de antrenori gen Papura reload, sau alti baieti ascultatori.
Vom avea un meci cu Astra infinit mai greu decat cu judetenii de la Lokomotivi, sa vedem ce va face Bergodi, ca ultima impresie, inaintea unei demiteri dinainte anuntate. Hai Stiinta!!
Comments are closed.