O scrisoare care nu poate fi pierdută

0
269

Există epistole, de tot felul, unele care convin destinatarului, altele dimpotrivă, care îl ulcerează. Cum între îndoială şi certitudine trebuie să existe întotdeauna un spaţiu, un fel de cordon sanitar, care să ne menţină imaginaţia în frâu, scrisoarea lui Rudolph Giuliani, fost primar al New York-ului (1994-2001), dar şi procuror federal, de temut, actualmente avocat al lui Donald Trump, adresată preşedintelui Klaus Iohannis, dar şi altor oficialităţi române – preşedinţii Senatului şi Camerei Deputaţilor, premierul Viorica Dăncilă – trebuie lecturată cu calm. Înainte de toate. Pornind de la o realitate peremptorie: la Casa Albă se ştie bine cine este Rudolph Giuliani. Punctele sale de vedere – exprimate realmente decent – nefiind deloc debranşate de la o discuţie febrilă, care se poartă de mai multă vreme în spaţiul public: chestiunea protocoalelor, regularitatea şi legalitatea acestora. Ieri, procurorul general al României, Augustin Lazăr, a ţinut o conferinţă de presă pe această temă. Actualmente, Rudolph Giuliani este şeful echipei de avocaţi a lui Donald Trump, oricum foarte aproape, se subînţelege, de liderul de la Casa Albă. Scrisoarea lui Rudolph Giuliani, cu semnificaţia ei aparte, are totuşi un păcat: nu face unanimitate. Convine moralmente unei tabere şi displace totalmente celeilalte. Dacă nu trebuie supralicitată, nici chiar de cei care o găsesc favorabilă, întrucât nu reprezintă un punct de vedere oficial al administraţiei americane, nu poate fii nici persiflată, cum încearcă să o interpreteze liderul USR, Dan Barna, acesta opinând pe Facebook că „este evident produsul unui serviciu de lobby”. Trecem peste neglijenţa caligrafierii greşite iniţial, a numelui celui în cauză. Numai că în dezvoltarea punctului său de vedere, liderul USR comite impardonabila impoliteţe, aşezând textul lui Rudolph Giuliani, ca importanţă, lângă unul „posibil” al frizerului sau bucătarului lui Donald Trump, totul circumscris „farmecului discret al lobby-ului bine plătit”. Liderul USR, Dan Barna, putea să nu se înfierbânteze aiurea şi să cumpănească mai lucid situaţia. A menţiona expres că scrisoarea pare dictată de Dragnea, cu câteva inserţii fine, de la deontologii Antenei 3, nu este o mostră de inteligenţă suplă, ci, mai degrabă, una de iritare gratuită, aidoma celei promovate, cu obstinaţie în Parlamentul României. Raluca Ţurcan, la rândul ei s-a simţit datoare să exprime un punct de vedere „înţelept”, aşa cum îi stă bine, afirmând că „scrisoarea pare scrisă de consultanţii de relaţii publice ai unor persoane anchetate. Domnul Giuliani vrea să facă bani şi acest lucru este de înţeles”. Hazardată presupunerea. Şi dacă Rudolph Giuliani, altminteri un nume consacrat la Washington, deloc un „neica nimeni”, chiar nu vrea să facă bani, şi transmite doar un mesaj politic, după o consultare prealabilă cu Donald Trump? Impoliteţea unora faţă de cel care a pus cu botul pe labe mafia din New York, despre care se fac filme şi a fost primarul New York-ului la momentul atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001, încercarea de discreditare a sa, e un semn rău. Care oricum nu dă bine, şi trădează multe.