Seninătatea lui Augustin Zegrean

Ziua de ieri a fost una tensionată din cale-afară la Palatul Parlamentului, ca multe altele. Liberalii anunţaseră dintr-un început intenţia de a boicota lucrările sesiunii extraordinare în cadrul căreia urma ca un judecător CCR, Ştefan Minea, – oportună desemnare – să citească hotărârea privind invalidarea referendumului, rămânând doar trimiterea acesteia la Monitorul Oficial, moment în care preşedintele suspendat, Traian Băsescu, se reîntorcea la Cotroceni. Diligenţele de tot felul la nivelul grupurilor parlamentare ale USL, indecizia şi pauzele de consultări repetate, fandarea uimitoare a preşedintelui de şedinţă, Valeriu Zgonea, au precedat momentul, încărcat de o seducătoare demonstraţie a senatorului liberal Ioan Ghişe, potrivit căreia Parlamentul avea dreptul de a stabili „calea de urmat”, mai ales că, în opinia sa, CCR îşi depăşise competenţele, transformându-se dintr-o instanţă jurisdicţională de constituţionalitate într-o instanţă de drept comun. Bun comunicator, dotat cu o corectă ordonare a ideilor, aproape sagace, liberalul Ioan Ghişe s-a făcut înţeles, fără a reuşi mai mult. Senatorii şi deputaţii USL au asigurat, în cele din urmă cvorumul de şedinţă, dar s-au retras în timpul citirii deciziei CCR, semn al derutei de care au fost stăpâniţi.  S-au făcut multe declaraţii, îndeosebi pe holurile Palatului Parlamentului. Una dintre ele, în jurul orei 15,07, a aparţinut lui Augustin Zegrean, preşedintele CCR, care a afirmat la un moment dat: 46 nu e 50. Dar cine a susţinut asta? Domnul Augustin Zegrean are probleme, cum a confirmat, cu vederea, handicapul corespunzând gradului II de invaliditate, motiv pentru care s-a pensionat cu zece ani mai devreme. Dar nu cu logica. Aşa bănuiam. Ce înseamnă 46? Ce înseamnă 50? În discuţia cheie s-a aflat în permanenţă populaţia reală, efectivă, cu drept de vot, din ţară şi din străinătate. Corpul electoral cum i se spune. La acesta se făcea raportarea celor care au participat la referendumul din 29 iulie a.c.. Dacă are probleme nefericite cu vederea, după toate aparenţele are probleme realmente grave cu logica elementară, vorbeşte greoi, fără nici o preocupare pentru stilistică şi transmite prostii nerumegate. Să admitem, totuşi, buna sa credinţă, deşi e greu, dacă nu imposibil. Cum se simte ca om Augustin Zegrean când primeşte o pensie necuvenită de 10.700 lei şi, în acelaşi timp, un salariu ce se vehiculează a fi de 16.000 lei. Asta într-o ţară cu atâta şi atâta lume ajunsă la pragul disperării. Cu spitale în care lipsesc medicamentele de strictă necesitate. Şi nu mai continuăm. Augustin Zegrean şi acoliţii lui din CCR au făcut toate jocurile posibile pentru deznodământul dorit al referendumului din 29 iulie a.c., care a bulversat o ţară. L-a acoperit pe judecătorul de serviciu al Curţii, Ştefan Minea, într-o faptă cu o interpretare penală. A trimis adrese peste adrese la Guvern, care s-au bătut cap în cap. La onorabila sa vârstă ar fi trebuit să nu-i pese decât de respectul celor care aşteptau o decizie curată, dincolo de orice ambiguitate şi parti-pris politic. N-a găsit imparţialitatea în adâncul sufletului său, a găsit, în schimb, puterea de a fi senin. Din stradă răzbăteau vocile protestatarilor. O femeie strecurată pe holurile Parlamentului i-a strigat la un moment dat „handicapatule”. Şi nimic nu mai e de comentat. Ba da: Traian Băsescu se reîntoarce la Palatul Cotroceni.