Un an şi o lună a trecut de la cea din urmă apariţie oficială a Universităţii Craiova. Atunci, o furtună teribilă a întrerupt jocul cu Gaz Metan Mediaş, cel care avea să fie ultimul pentru alb-albaştri înainte de scoaterea din fotbal. Mititelu interzicea la acel joc accesul publicului, care nu avea să-şi mai vadă echipa pentru mult timp. Între timp, arena din Bănie a fost utilizată în scop electoral şi la meciurile echipei de juniori la care activează fiul lui Adrian Mititelu, pentru care se aprinde, dacă e nevoie, chiar şi noctuna. Primarul Olguţa Vasilescu a strecurat în programul electoral promisiunea unei noi arene, iar cea actuală i-a fost de folos în campanie, pentru concertul lui Goran Bregovici şi gala K1 cu rol de propagandă. LOV dă impresia că unui PR al Ştiinţei, lăsând „deux piece-ul” pentru a apela la modelul de tristă amintire al tricourilor Ştiinţei, cel în care, părăsiţi de public, într-un anonimat total, alb-albaştrii ajungeau pentru a doua oară liga secundă. „Recunosc pungaşii dintr-o singură privire” este replica primăriţei la adresa lui Mircea Sandu, într-un război virtual cu preşedintele FRF în care a intrat din solidaritate cu Mititelu, dar pe care nu-l prea înţelege noua şefă a urbei şi riscă să fie prinsă în ofsaid. Legendara arenă construită acum 35 de ani este ceva mai pregătită decât Mititelu să reintre în circuit. Dacă patronul nu are nici bani, nici jucători, ci doar discursul demagogic care mai păcăleşte pe mulţi, stadionul răsuflă greu sub arşiţa care a cuprins Bănia. Lângă Polivalenta modernă, gata de inaugurare după aproape 18 ani, stadionul pare o groapă de gunoi. Când intri poţi zări cu greu, printre tufele înalte, turnicheţii zdreliţi, care nu au funcţionat niciodată. Scările de acces s-au scufundat în pământ, după atâtea invazii de olteni pătimaşi, dornici să reediteze momentele demne de „Replay”, în care răpuneau Kaiserslautern, Fiorentina sau Bordeaux. Pe teren fraternizau Balaci şi Beldeanu, dar şi Cârţu şi Cămătaru, diviziaţi acum de „apartenenţa” la Mititelu. Scaunele lipsesc doar la „Peluza Sud”, cea vegheată de portretul lui Cristi Neamţu, portarul-martir al Ştiinţei. Cristi parcă se încruntă de sub tabela antică, dezgustat de situaţia echipei şi a arenei. În WC-uri nu s-a mai aventurat cineva de ani buni, miasmele care răzbat de acolo retezând tupeul celor mai îndrăzneţe firi. Gazonul pare OK, udat în permanenţă şi tăiat periodic. Doar el pare pregătit să fie călcat…
