Cu câteva luni înaintea încheierii celui de-al doilea mandat al său, preşedintele american, Barack Obama, s-a deplasat la Hiroshima, o premieră pentru un preşedinte al SUA în exerciţiu. Înainte de a evoca ceea ce s-a petrecut la 6 august 1945, liderul de la Casa Albă a făcut o vizită de 10 minute la Muzeul Memorial al Păcii din Hiroshima, pentru a vedea oroarea atomică. Apoi, în compania premierului nipon Shinzo Abe, a traversat esplanada parcului pentru a depune o jerbă în faţa monumentului funerar ce celebrează victimele atacului nuclear. A urmat momentul cel mai delicat al festivităţii: alocuţiunea lui Barack Obama, întinsă pe durata a 20 de minute. Una bine calibrată, atent articulată, dar mai ales impecabil rostită. “Pentru ce suntem noi veniţi aici?”, s-a întrebat retoric preşedintele american, căutând aparent răspuns la această interogaţie delicată, mai ales pe fondul dezbaterilor privind eventualele scuze formulate de SUA. Dar, aşa cum deja afirmase, Barack Obama nu a căutat scuze, în termeni unei reflecţii istorice, ci a navigat abil în meandrele semanticii, între emoţie, memorie, etică, şi politică. Afirmând că acum “71 de ani, într-o dimineaţă luminoasă, fără nori, moartea a căzut din cer”, Barack Obama a încercat să sugereze că ameninţarea speciei umane încă există, deşi în urmă cu şapte ani, printr-un prim discurs în 2009, la Praga, formulase dorinţa expresă a “unei lumi fără arme atomice”. Barack Obama a vorbit cald. A adus un omagiu dispăruţilor. A evocat războiul din Pacific, care a început cu atacul japonez de la Pearl Harbour, din decembrie 1941, urmat de bombardamentele de la Hiroshima şi Nagasaki, evocată fiind cifra de 60 milioane morţi în al doilea război mondial. A căutat să dezvolte o viziune raţională a familiei umane, a unicităţii acesteia. Nerepetarea erorilor trecutului, a revenit ca un laitmotiv în alocuţiunea sa şi cu şapte luni înaintea părăsirii Casei Albe, şi-a exprimat speranţa ca Hiroshima şi Nagasaki să nu rămână în istorie doar ca nenorociri ale războiului atomic, ci şi ca începutul unei vieţi morale într-o altă viziune. Emoţia a fost evidentă în discursul preşedintelui american, care a evocat “prietenia cu Japonia” şi a salutat doi hibakushas (supravieţuitori), unul de la Hiroshima şi altul de la Nagasaki. Unde şi-au pierdut viaţa peste 200.000 de persoane. Barack Obama a reiterat o realitate, reafirmând propria viziune asupra unei lumi mai bune: Marile puteri, Rusia şi America, au făcut timide gesturi de reducere a colosalului arsenal nuclear, via acord Start II, care merita eforturi. Şi joi seara, în marja G7, la Ise, în centrul arhipelagului japonez, preşedintele american a mai subliniat o dată pericolul real existent, cel al stocurilor nucleare, fiindcă denuclearizarea a constituit pentru politica sa externă o prioritate. Cu toate acestea, la Seul, dar şi la Beijing, vizita lui Barack Obama la Hiroshima a suscitat critici, un cotidian sud-coreean, Jang Ilba, considerând imprudent şi regretabil o discuţie despre scuze în faţa Japoniei, care se prezintă ca o victimă, când de fapt a fost un agresor. Cicatricile persistă, ministrul chinez al afacerilor de externe, Wang Yia, reafirmând că Hiroshima “merită atenţie, dar masacrul anterior de la Nankin comis de trupele japoneze nu trebuie uitat”.
