Preşedintele chinez, Xi Jinping, s-a întreţinut, miercuri 26 aprilie a.c., cu omologul său ucrainian, Volodimir Zelenski, timp de o oră, pentru prima dată de la debutul invaziei ţării acestuia de Rusia, niciodată condamnată de Beijing. Apelul telefonic era într-un fel inevitabil, după ce Beijingul -aureolat de împăcarea a doi rivali regionali după 1960, Arabia Saudită şi Iranul, au anunţat reluarea relaţiilor diplomatice rupte după 2016- îşi anunţase disponibilitatea reglementării conflictului ruso-ucrainian (a şi făcut să circule un posibil plan de pace în 12 puncte), reiterând prin toate mijloacele posibile că îşi păstrează neutralitatea. Potrivit ministerului chinez de Externe, preşedintele chinez l-a felicitat pe Volodimir Zelenski, pentru importanţa pe care o acordă dezvoltării relaţiei bilaterale. Asta ca preambul. Xi Jinping a subliniat că, actualmente, criza din Ucraina evoluează complex şi are impact major asupra scenei politice internaţionale. China rămâne de partea păcii, poziţia ei statornică fiind aceea de stimulare a discuţiilor pentru pace. Mai mult, China nu a creat criza şi nici nu încearcă să obţină avantaje proprii din perpetuarea ei. Dar ca membru al Consiliului de Securitate al ONU, ca actor important al scenei internaţionale, nu rămâne indiferentă în faţa crizei şi oricum nu va stimula escaladarea situaţiei. Consecinţa imediată a dialogului purtat, salutat de Washington şi Paris, calificat ca „bun lucru”, de UE, şi secretarul general NATO, Jenst Stoltenberg, a fost următorul: un nou ambasador ucrainian, Pavlo Riabikin, a fost numit la Beijing (predecesorul decedase înaintea începerii războiului) şi un trimis special al Chinei, reprezentant special al guvernului pentru afaceri euro-asiatice, pentru reglarea crizei (Li Hiu a fost ambasador timp de 10 ani la Moscova) care se va deplasa în Ucraina. Comunicatul părţii chineze, referitor la conţinutul discuţiilor, conţine câteva lucruri deosebite, dar şi lasă impresia că Xi Jinping a vorbit mult, în timp ce Volodimir Zelenski s-a rezumat la mulţumirile de circumstanţă, apreciind pentru media convorbirea „ca lungă şi semnificativă”. Conceptul propus de Xi presupune câteva necesităţi, mai exact etape conjugate, dar şi subiecte de reflecţie. Fraza remarcabilă a lui Xi: nu va fi niciun învingător într-un eventual război nuclear. Cum Ucraina n-are armă nucleară, care a fost rostul acestei formulări enigmatice? Care a fost raţiunea pentru care preşedintele chinez, excesiv de calibrat şi elaborat în orice formulare, a avansat această maximă? Oricum n-a făcut-o gratuit. Preşedintele chinez ştia că Volodimir Zelenski a îndemnat şi clamează ca NATO să depăşească orice linie roşie. Acum, în cadrul unui contraatac –a cărui problemă conceptuală este absenţa surprizei- care deocamdată se amână (au fost livrate tancuri şi vehicule blindate) intenţionează obţinerea unui coridor terestru spre Crimeea, pe care presupune că ar pute-o ocupa. Între timp oficiali ruşi au avertizat, în mai multe rânduri, că ar putea fi utilizate toate mijloacele arsenalului de care dispun, pentru a apăra „integritatea teritorială a ţării”, inclusiv prin folosirea armei nucleare. În fine, conflictul militar cu Ucraina se desfăşoară deja… pe teritoriul rus, conform Constituţiei Rusiei, după anexarea oblasturilor cunoscute. Şi este vorba de conflictul pe teritoriul unei puteri nucleare, în cadrul căruia SUA sunt considerate, de partea rusă, a avea rolul de sponsor, armurier, ghid şi mentor. În discuţie, aşadar, o situaţie extrem de complexă şi periculoasă. Preşedintele chinez, Xi Jinping, are multe parabole, în discursul său, nu uşor de decriptat: el a sugerat oricum că are bănuiala, evident în temeiul informaţiilor de care dispune, că Volodimir Zelenski poate declanşa voluntar un al treilea război mondial, unul nuclear, pentru că nu există cale de întors, decât un compromis cu Rusia. Volodimir Zelenski a spus la sfârşitul discuţiei cu Xi Jinping că pacea nu poate fi obţinută prin compromis teritorial şi doar prin reobţinerea imperativă a integrităţii ţării, în formatul din 1991. În 1991, nu doar Doneţkul şi Crimeea, dar şi Kievul şi Lvovul, făceau parte dintr-un singur stat. China are o altă viziune particulară asupra situaţiei, una extrem de complicată.
